Articole ce conțin cuvântul cheie: Ștefan cel Mare

Nici un voinic nu mai cuteza să-și încerce norocul cu balaurul, mai ales de cînd acesta se arătase puțin homofob și pîrlise vreo trei flăcăi într-un mod inacceptabil chiar și între adulți care consimt. Împăratul fu cuprins de mare supărare. Prin fața tronului se perindară poeți și cîntăreți, trubaduri și truveri, ba chiar și un epigramist, care fu imediat omorît cu pietre și apoi spînzurat în piața publică, așa cum merita. Pentru că dacă nu mori de rușine scriind plictiseli de moși […]

Prosperitate –Avem țepe, armaș? întrebă vodă Țepeș. –Măria Ta, avem țepe să ne băgăm și-n fund!   De capul moldovenilor –Amfilohie, cheamă călăul să taie capul logofătului ticăloșit Broșteanu, porunci Ștefan vodă. –De ce, doamne? –Mi-a vorbit nepoliticos. –Nu se poate, l-am auzit cu urechile mele. Ți-a zis Măria Ta. –Da, da’ a zis-o în sensul ironic.   Despre importanța sportului în educație –Marele meu regret e că n-am învățat la vreme baseball, se mărturisea Constantin Brâncoveanu unui îngeraș. –Și la ce ți-ar fi […]

Zeus pare puțin supărat. Sau asta ar deduce Hermes din faptul că stăpînul Olimpului stă pe un nor negru de furtună și aruncă foarte casual cu trăsnete înspre pămînt. –Zi nasoală la birou? deschise discuția zeul protector al hoților, negustorilor și al altor pungași. – Eh… ridică Zeus din umeri. –Hai, bre, zi azi! – A fost ieri ziua lu’ fii-mea… începu Zeus în silă. –Hebe? –Nu. –Artemis? – Nu. – Thalia? –Nu. –Clio? –Nu! –Eutherpe? – Nu! –Urania? –Băi, […]

Dimineața abia se îngîna să-și ridice pleoapa de sub umbra nopții cînd Amfilohie arhimandritul năvăli în iatacul domnesc ca un tătar în zilele bune ale întîiului han. „Sălbaticule, astea-s maniere?“, gîndi furios vodă. „Se vede treaba că jumate de Moldovă se trage din Gingis Han și nu știu dacă o să-mi ajungă 47 de ani de domnie ca să fac ailaltă jumate să se tragă din mine! Și parcă văd că, deși Moldova va spori sub paloșul dreptății, tot se […]

–Mai sînt și alte gînduri care supără pe Măria Ta? Spune, te ascultăm! îl îndemnă subtil Amfilohie pe Ștefan vodă. –„Te ascultăm“, Amfi?  De cînd ai început tu să folosești pluralul maiestății? – Fără supărare, Măria Ta, da’ în țara asta de agramați pluralul maiestății a ajuns „IO, Ștefan voievod…“. –Bine, dar atunci ce e, Amfilohie? –Pluralul securității, îl lămuri arhimandritul. Ochii marelui Ștefan se micșorară brusc, pînă cînd suspiciunea abia dacă mai avea loc să iasă printre pleoapele foarte apropiate. –Și în ce sens spui tu „securitate“, Amfilohie? […]

–Preacinstite Amfilohie, am a-ți spune ceva, grăi vodă Ștefan în ceas de seară, cînd umbrele lungi alungaseră curtenii și numai credinciosul Șendrea mai rămăsese în singurătatea care-i înconjoară mereu pe cei puternici. –Și cînd spui „preacinstite“ bați un apropo subtil la faptul că moldovenii se preacinstesc? întrebă acesta bănuitor. –Atunci bine că nu ți-am zis „preacuvioase“, că sigur începeai să te juri că nu, nu ți-au fost ascultate rugile către sfînta Cordelia, izvorîtoarea de mi… –Mijește luna, Măria Ta, să […]

Ștefan cel Mare se plimbă prin sala tronului. E plictisit și fără chef. Deodată, ușa sălii sare de perete cu tot cu strajă și intră ca o furtună Amfilohie Șendrea. –Măria Ta, am vești groaznice! –Te pune dracu’ să te-ntîlnești cu popa și îți merge prost toată ziua! mormăie Ștefan printre dinți. Ce s-a întîmplat, băi Amfi? Dau turcii? –Calicii ăia nu dau nimic, Măria Ta! zice Amfilohie fără să se rușineze de xenofobia sa. –Atunci? –Cum să-ți zic, Măria […]

Gata, se hotărîse! Țara Moldovei și Țara Înaltei Porți aveau să-și discute divergențele ca oameni civilizați și să ajungă la un compromis mulțumitor. Adunate sub mătasea unui cort enorm, cele două capete încoronate se privesc cu atenție și suspiciune. –Ștefan-bey? îndrăzni în cele din urmă Mehmet. –Nu, mulțumesc, e prea devreme la ora asta, răspunse vodă. Poate doar o cafea slabă, făcută cu țuică de 30 de grade. –Voi faceți cafeaua cu țuică? întrebă turcul șocat. –De regulă o facem […]

Desfășurată în șiruri lungi, pe drumul de costișă ce duce la cetățile Ardealului, oastea Viteazului a cucerit crestele Carpaților, a ocupat trecătorile și acum trece triumfal, făcîndu-l pe Preda să exclame, în latina învățată temeinic la Padova: Sic transit Michele munții! Cocoțat pe capra unei trăsuri, pentru că un adevărat lider nu lasă niciodată frîiele din mînă, Mihai privește cum trece coloana alături de principele Nicolae. Principele, ostenit de atîta cale, a adormit și sforăie ușor pe umărul domnitorului. Lasă-l să […]

–Măria Ta, binevoiește de te scoală. A venit verișorul Ștefan în vizită. –Lasă-mă să dorm! –Bine, dar ce facem cu oaspetele nostru? E totuși Ștefan cel Mare! –Mută-mi jucăriile pe raftul de sus ca să nu ajungă la ele. Și fă-i o cafea cu vodcă. Vezi să fie de 30 de grade, nu de 40, că ăsta sare la bătaie dacă e cafeaua prea tare. –Și pentru ceilalți? –Care ceilalți? –Cei trei mii de moldoveni nervoși adunați în fața zidurilor. […]

105 e.n. Țarul de la Roma amenință să ne invadeze scumpa noastră Dacie. Fraierul nu știe că l-am convins pe Decebal să cumpere niște catapulte de la americani. Victoria e aproape! Îi vom zbrobi pe romani la Tapae cu chitanțele! 106 e.n. În mod cu totul surprinzător, chitanțele nu au funcționat. Pentru că erau scrise în engleză și romanii înțeleg doar latină, deci inculții naibii au fost imuni. Stau și privesc cum legiunile intră triumfal în Sarmizegetusa, cu armurile sclipind […]

După ce petrecuse vreo oră supărat foarte că telefonul de ultimul tip nu are semnal și încă două încercînd să sune la serviciul clienți, politicianul contemporan ajunse în faza filosofică a exasperării: – Cum am ajuns aici? Cine m-a adus? De ce eu? – Te arde curiozitatea, nu-i așa? grăi o voce parcă de niciunde. – Mă arde! recunoscu el, că doar nu era la DNA. – Las’ să te ardă, așa cum i-a ars și pe urmașii urmașilor noștri, […]

Comisul Manole-Păr Negru intră răcnind în sala tronului și își isprăvi goana căzînd dramatic la picioarele Măriei Sale. – Grăiește, comise, ce s-a întîmplat? îl zori vodă. – Vin… suspină Manole. – Cine, Manole? Turcii? – Nu… eu vreau vin, mai apucă să susure bietul Manole și căzu în nesimțire. Ștefan își trase o palmă aprigă peste frunte, ochi și obraz, mormăind în mustață: – ’Ai de capu’ meu, puteam să stau bine-mersi la civilizație în Transilvania, dar nu, m-a […]

Orologiul bate noaptea jumătate. La castel în poartă oare cine bate? Și de ce nu încearcă să rezolve situația fără să apeleze la violență? De ce se comportă lumea atît de medieval în anul de grație 1400 și ceva? – Eu sînt, mamă-soacră, fiul tău dorit. Eu, şi de la oaste mă întorc rănit. Și cred că mi-am pierdut și cheile… – La ora asta se vine acasă? Tinere, cînd ți-am dat-o pe fiica mea am crezut că e de la […]

–Maaamă! –Da. –Maaamăăăă! –Da, mă, copchile. Te-am auzit. Ce e? –Deschide, bre, poarta, că vin turcii! –E, să vină. Și ce dacă vin? –Cum și ce dacă, bre? Vrei să mă omoare? –Păi, cum să te omoare? Dar tu nu te bați cu ei? Ce, tu ești mai fraier? Dacă te aperi ca lumea și te lupți cu vitejie nu te omoară. –Da, bre, mamă, dar nu mai am oștire. Mai suntem eu și cu doi șchiopi și cu Aprodul […]

Ștefan cel Mare – Ce-i asta, boier Șindrilă? – Am făcut fix ce-a zis Măria Ta. Am costumat trunchiurile de copac în soldați, ca să creadă turcii că avem oaste mare și să meargă înapoi de unde au venit. – Și așa crezi că-i sperii tu pe turci? – Da’ ce-am făcut? – Ai făcut că ți-ai bătut joc de trunchiurile astea de copac. Uite și tu cum le-ai îmbrăcat. Salcâmul ăsta zici că-i lăutar. Tu nu vezi cum stă […]

Ștefan cel Mare – Pentru o Moldovă demnă, care să nu fie o simplă colonie a Imperiului Otoman. – Promit o Justiție independentă. O să-i las în pace pe judecători și la ospețe o să tai fără să apelez la ei. – Mulți tineri nu au unde să stea, așa că mi-am propus să construiesc cît mai multe mănăstiri pentru ei. – La Vaslui o să fac un pod și mai înalt, unde o să-i batem pe turci și mai […]

Știm prea bine ce-au făcut voievozii la vremea lor, dar oare ce s-ar fi ales de ei dacă trăiau în zilele noastre? Iată un posibil răspuns: Ștefan cel Mare – Economist principal la o bancă din Piatra Neamț, plăcut de toate colegele din sucursală pentru mustața lui blondă și pletele de adolescent bătrîn. Încă mai locuiește cu mama lui, într-o cetate medievală din județ, pe care a luat-o cu credit ipotecar. În timpul liber, îi place să tragă cu pistolul […]

48 î.e.n. – Burebista își întinde regatul prin mijloace specifice pînă la gurile Bugului. Apare trupa B.U.G. Mafia, celebră în epocă pentru hiturile „După dave”, „Limbaj de cătun” și „Muie Garda Pretoriană”. 106 e.n. – Decebal evadează din penitenciarul de la Sarmizegetusa în ciuda apelurilor repetate „Sus mîinile, ești înconjurat”. Ulterior, împăratul Traian va primi mîna dreaptă a infractorului, dovadă că, în materie de justiție, și strămoșii românilor au făcut lucrurile tot pe jumătate. 1279 – În urma unei încăierări […]

44 î.e.n. Burebista este asasinat. Moartea marelui rege al dacilor dovedește că strămoșii noștri erau oameni practici, deciși să taie în carne vie în loc s-o ardă penibil urlînd „Muie BRB!”. 106 e.n. Decebal: „Am fost victima unei lovituri de stat! Am pierdut conducerea Daciei din cauza romanilor! Este un abuz!” Traian: „Nu ai fost dat jos de la conducerea Daciei, ci de la volanul unei Dacii, și nu a fost un abuz pentru că erai atît de beat încît […]