–Măria Ta, binevoiește de te scoală. A venit verișorul Ștefan în vizită.
–Lasă-mă să dorm!
–Bine, dar ce facem cu oaspetele nostru? E totuși Ștefan cel Mare!
–Mută-mi jucăriile pe raftul de sus ca să nu ajungă la ele. Și fă-i o cafea cu vodcă. Vezi să fie de 30 de grade, nu de 40, că ăsta sare la bătaie dacă e cafeaua prea tare.
–Și pentru ceilalți?
–Care ceilalți?
–Cei trei mii de moldoveni nervoși adunați în fața zidurilor.
–Nu știu, adu și tu niște toalete mobile, mă gîndesc…
–Pardon?
–Străjer, e dimineață, ăștia sînt nervoși și vor disperați să intre în cetatea de scaun. Ce altceva ai putea să înțelegi de aici?
–Măria Ta, urlă cu toții că ne taie.
–Și dacă am fi noi în locul lor, ce crezi că am spune? „Lăsați-ne înăuntru că ne decupează? Dați-ne o frunză de brusture că ne scindează rău?“ Tot „Ne taie, bre!“ am zice și noi.
–Luminăția Ta, dar au agitat sulițele înspre mine cînd m-am dus să le vorbesc!
–Da, ca să le pui jalba în proțap, că sînt oameni civilizați și acceptă și această formă primitivă de hîrtie igienică, în loc să ne bată obrazul că n-am instalat nici măcar un bideu cu apă curentă.
–Bine, dar…
Străjerul ar vrea să mai protesteze, dar se oprește ca trăsnit: în iatacul domnesc intră însuși Ștefan Vodă.
–Băi, și v-am zis să încuiați poarta de două ori, că yala e proastă și nu se închide bine! șuieră Radu cu reproș către străjer.
–Stai liniștit, era încuiată. Dar o poartă nu poate opri voința domnului Moldovei! grăi Ștefan cu gravitate.
–Ai intrat prin portița pentru pisică? întrebă Radu, sincer curios.
–Nu!
–Atunci ai făcut tîrîș pe coate și ai trecut pe dedesubt?
–Imposibil. Asta e o manevră tipică armatei române. Eu nu pot fi asociat cu așa ceva.
–De ce?
–Pentru că eu chiar cîștig războaie. Și nu promovez toate nulitățile. Și mă pricep la strategie. Și nu sînt un plagiator sau un coordonator de plagiatori. Mai vrei?
–Nu, m-ai convins. Dar totuși, cum ai intrat?
–Nu a fost nevoie să intru, Radu, am fost aici de la bun început.
–Dar cum să fii dacă…
–PENTRU CĂ ȘTEFAN CEL MARE ESTE MEREU ÎN INIMILE TUTUROR ROMÂNILOR! tună dramatic marele voievod.
–Și cum ai ieșit, atunci? întrebă Radu, complet zăpăcit.
–Ca-n Alien, da’ prin cutia toracică.
