Pe final de sezon competițional, ajungi să te-ntrebi, ca copiii: bunicule, da’ echipele pentru ce mai joacă, dacă mai joacă? Pentru bani, pentru glorie, pentru suporteri, pentru ambiția jucătorilor (și antrenorilor) de a-și demonstra, pînă-n ultima etapă, valoarea? Aici, desigur, nu ne referim la campionatele mari, de geantă latină, din Italia și Franța, acolo unde Juventus și PSG sînt abonate la titlu. În Spania, iarăși, Barcelona e deja campioană. În altă zonă lingvistică și stilistică, obositul nostru Bayern München, din nou, se pregătește să bifeze al optulea titlu consecutiv. Nu despre ăștia vorbeam, despre marii barosani. Vorbim despre noi și ai noștri, din liga noastră mică. Pentru ce mai joacă echipele, dacă mai joacă?
De exemplu – stai să vezi, e cel mai recent exemplu! –, ne uitarăm firește la meciul dintre U. Craiova și Steaua. Ca vechi olteni, ținurăm cu Craiova, normal. Băi, vericule, da’ te prinseși ce ieși? Nu fu un meci la sînge între Știința și Steaua, așa cum s-a pomenit din moși-strămoși. A fost o partidă oarecare între UCV și FCSB. Scorul final (2-0 în deplasare pentru roș-albaștri) contează prea puțin. Dom’le, ce contează e că echipele astea, amîndouă, au dat impresia că nu știu pentru ce joacă. De la craioveni, după ce ratarăm cupa și campionatul, te-ai fi așteptat măcar la un exercițiu de orgoliu oltenesc – să le bareze bucureștenilor șansa ipotetică la titlu. În același timp, și ăia de la FCSB, dacă tot se visează campioni, ar fi trebuit să joace ca niște campioni, nu așteptînd gafele improbabilului craiovean Donkor, vai de capu’ lui… Apropo: cînd o să ia Gigi măcar cinci milioane pentru simulantul de zeci de milioane Dennis Man, îl vom felicita călduros.
Deci, așadar și prin urmare: cine sîntem, de unde venim și, mai ales, pentru ce jucăm? E cazul să ne întrebăm. În Anglia (nu că ne-am înnebuni neapărat după Premier League), ăia nu-și fac atîtea probleme. În ultima etapă, deja retrogradata Huddersfield a făcut egal (1-1) cu ditamai Manchester United. A fost tot 1-1 în meciul dintre Arsenal și disperații de la Brighton. Hai, că nu mai intrăm în amănunte, e o ligă prea îndepărtată. Acolo, la ei, amărăștenii au mereu tupeul de a le bara bogătanilor accesul în Big Four. La ei, mereu se joacă.
Totuși, la spartul tîrgului, bunicule, merită să ne punem această întrebare, scuzați, cam serioasă: pentru ce mai joacă echipele de la noi, dacă mai joacă? Hai România!