Am intrat în sucursala unei bănci ca să-mi actualizez datele personale, o chestie la care băncile țin foarte mult pentru că aparent sînt foarte mulți clienți care în cinci ani își schimbă adresa, numele, sexul și ocupația, dar continuă să plătească ca fraierii la același credit. În orice caz, în agenția asta era atmosferă de sărbătoare, toată lumea părea că așteapăt ceva cu nerăbdare. Am bănuit că-i pauza de masă, dar m-am înșelat amarnic, era domnul curier, pe care instantaneu au sărit zece femei pe tocuri și un hipster bărbos cu părul într-o parte. “Ai adus?” “Am adus!” “Cum arată?” “Sînt super-mișto! Mi-am luat și eu vreo trei!” “Eu am să-mi iau vreo zece”, a ciripit o doamnă supraponderală în timp ce-și freca pofticioasă mînuțele grăsuțe. “Domnu’ Grigore de la pază, nu vrei și matale să iei?” “Nu, mersi, doamnă Sanda, io nu-s cu d-astea.” Tocmai mă pregăteam să întreb cu voce tare ce este acest nou drog al bancherilor, care se vinde pe față, ziua în amiaza mare, cînd fata de la ghișeu m-a băgat și pe mine în seamă. “Vreți și dumneavoastră? Haideți, c-ați picat la fix, pînă diseară nu mai avem.” “Ce să vreau, don’șoară?” “Monede cu Papa, bineînțeles! Ia uitați ce frumoase sînt! Io îmi iau 15, că cine știe cît o să valoreze. Doamnă Sandaaa, treceți-mă pe listă cu 15 bucăți!” Și uite așa am ratat ocazia să particip la istorie și să plec acasă cu un Papă în buzunar. Pe de altă parte, un Papă probabil nici n-ajungea, ar fi trebuit și eu să mă trec cu zece bucăți pe listă la doamna Sanda.
Pentru unii mamă, pentru alții Papă
