Pe KWI l-a mai supărat ceva. Aproape la fel de tare ca atunci cînd și-a aruncat paltonul pe mașina de protocol, că n-au sărit sepepiștii să i-l ia din mînă, de parcă toată viața ar fi avut slugi care-i luau jantilica din brațe, ca să nu-și piardă libertatea de a da din mînă. De data asta s-a froasat că a dat cineva pe goarnă proiectul noii legi a siguranței naționale, nu că draftul ăsta conține grozăvii pe care nu le-ar fi cerut nici Securitatea din partea Marii Adunări Naționale. Pentru KWI nu e scandalos că Serviciile vor să-și ticluiască, cu capul și cu mînușița lor, o lege de funcționare. Pe el îl ambarasează că s-a găsit careva să le dea inițiativa în vileag, de-au ajuns în gura presei. Adică de vină e goarna, nu cine suflă în ea. Că vreo cîteva exemplare dintre așa-numiții cîini de pază ai democrației s-au grăbit să se frece de picioarele prezidențiale, ăsta e un semn că avem mai mulți „acoperiți“ decît bănuiam, școliți de cățelarii de la Sibiu.
Parlamentul, acest personaj colectiv din ce în ce mai stupid, n-a sărit în sus de șapte coți, să le zică emitenților cu epoleți la vedere că una ca asta e prea de tot. Ceea ce spune destule despre relațiile nevăzute ale oamenilor politici de la noi cu Serviciile. Dacă mai țineți minte, pe vremea cînd începuse să i se strîngă lațul, Elena Udrea povestea indignată cum credea ea că e amica unuia din SRI, cu priviri fixe și bîntuit de nădușeli, iar ăla, ticălos, o lucra pe la spate. Nu fizic, doar profesional!
Care ar fi diferența între supărarea ei și supărarea lui KWI? Că ea se simțea trădată în prietenia ei cu SRI-ul și a sărit cu gura pe unul dintre șefii de-acolo, în timp ce Iohannis s-a grăbit să asigure Serviciile că nu vrea să le supere. Asta poate fiindcă i-o fi zis doamna lui să se ferească de pe acum de prima zi cînd n-o să mai fie președinte.
Apropo, cînd să-l numească premier pe Ne Ciucă, l-or fi informat Serviciile pe KWI că viitorul premier are o vulnerabilitate la doctorat? Să zicem că Serviciile, luate cu altele, n-or fi știut, dar el cînd a aflat de ce nu l-a chemat pe general să-i spună: „Demisionează, Nicule – sau cum i-o fi zicînd el în aparté –, că nu se poate încă un premier plagiator!“? Că nu-și trimisese Putin armatele în Ucraina, ca să meargă scuza că la război ca la război.
Iar acum, cînd cele nouă robe vișinii de la CCR au scos-o pe-asta cu doctoratele, că nu mai pot fi retrase de la sursă dacă au apucat să producă efecte juridice, și cînd KWI ar fi putut măcar să tușească dezaprobator, el – nimic! De parcă nu i-ar fi fost la îndemînă să spuie într-o dungă, acolo, că un plagiat e, orice s-ar spune, o hoție intolerabilă. Că tot îi place lui să rostească cuvîntul ăsta, „intolerabil“.