E un anticariat aproape de Universitate care funcționează ca o mașină a timpului, un fel de portal care te duce într-o altă epocă, unde cineva a strâns cele mai inutile cărți din univers și le-a aranjat într-un mod absurd. Niciodată n-am înțeles de ce cărțile sunt sortate după preț. Am văzut rafturi întregi de cărți la 5 lei, de parcă prețul te ajută să navighezi cumva prin vasta lume a aparițiilor editoriale. Cui îi folosește dacă produsele sunt aranjate după preț? Prețul e o chestie secundară, pe care o afli ulterior. În primul rând vrei să știi dacă te interesează cartea. Nu e ca și cum uneori ai avea chef să citești o carte de 10 lei și atunci te-ai duce țintă la raftul cu cărți la 10 lei.
Îmi și imaginez discuții de genul:
– Ție ce cărți îți plac?
– Citesc cam tot ce-mi pică-n mână, dar prefer cărțile de 10 lei.
– Ce snob ești!
– Gusturile nu se discută. Când eram mai mic citeam de-alea de 5 lei, dar acum mi se par puerile și cam ieftine, să fiu sincer. Mă uit, în schimb, la filme făcute după cărțile de 7 lei. E genul meu preferat. Toate cărțile de 7 lei ar trebui ecranizate, inclusiv cărțile de bucate și atlasele rutiere.