Profesorii au ieșit în stradă, nemulțumiți de reformă și măsurile impuse de Guvern. Și, pe undeva, au dreptate. Sistemul educațional de la noi este subfinanțat. Suntem în coada clasamentului european, cu o alocare de 3 – 3,5% din PIB. Media europeană e undeva la 4,7 – 5%, în timp ce ținta tuturor guvernanților a fost de 6%, bornă care a fost trecută și în legea educației, dar pe care nimeni n-a respectat-o vreodată.
Pe de altă parte, băieții și fetele care astăzi fac grevă sunt exponenții unui sistem falimentar care produce diplome și analfabetism funcțional. Există, desigur, suficiente exemple de profesori dedicați, cu vocație și pasiune, ori elevi cu rezultate excepționale. Sunt însă excepțiile care întăresc regula unui sistem eșuat, în care meseria de profesor a ajuns să fie una căutată în lipsă de altceva.
Și nimic nu demonstrează mediocritatea sistemului educațional mai mult decât pancartele cu mesaje cu rimă, pe care răzvrătiții sistemului s-au prezentat în fața Guvernului.
Când profesorii dispar, viitorul este amar.
Nu vrem milă și pomană, vrem dreptate-n astă țară!
Un popor needucat e ușor de manevrat!
Suntem furați și umiliți de guvernanții ghiftuiți.
Iată doar câteva exemple de pancarte încropite parcă la școala ajutătoare pentru profesori. E clar, românul s-a născut poet și, pentru că nu și-a găsit un serviciu normal, s-a făcut profesor protestatar. Cât despre reforma sistemului educațional, în condițiile în care încă n-avem un ministru la Educație, nu ne rămâne decât să sperăm că acolo va fi pus un poet. Nu de alta, dar să le poată măcar răspunde protestatarilor în versuri. Că bani sigur nu se găsesc, iar dacă se vor găsi, nimeni nu va avea curajul să-i condiționeze de rezultate. Asta așa, ca să putem cu adevărat discuta de reformă.