Luna iulie poartă în popor numele de Cuptor, care i s-a potrivit exagerat de bine în vara asta; am intrat în Gustar, care nu spune mare lucru, că nu poți face nimic pe gustarul omului. Ar fi normal ca denumirile populare să se actualizeze mai pe înțelesul tuturor, avem propuneri:
Ianuarie-Gerar. Pentru iubitorii de schi e „luna lui Clăpar“, dar, după sărbători fiind, merge și ca „Mahmurar“. Pentru iubitorii de Ceaușescu e „luna lui Cizmar“ – eventual, „Cizmărel“.
Februarie-Făurar. Cum deja s-au terminat bucatele rămase de la sărbători, iar banii dați pe daruri de Crăciun nu se mai întorc, se poate numi cu succes „luna lui Buzunar“ sau „Salivar“.
Martie-Mărțișor. Când se topește zăpada e „luna lui Murdar“, când apar verdețurile devine „Piețar“, iar după datina cu alea 40 de păhărele de vin se numește, logic, „Hepatobiliar“.
Aprilie-Prier. N-am auzit pe nimeni să-i spună așa. Dacă e soare, se încălzește și se deschid terasele, devine „luna lui Berar“ sau „Ospătar“. Dacă nu, atunci se bea tot înăuntru, în bufet.
Mai-Florar. Merge perfect denumirea de „luna lui Țânțar“. Fiindcă se depun și declarațiile de impozit pe venit, se poate numi „Formular“, dar mai bine merg „Grătar“ sau „Muștărel“.
Iunie-Cireșar. S-ar potrivi „luna lui Berar“, dacă luna aprilie ar deveni „Berărel“, la fel cum octombrie și noiembrie sunt Brumărel și Brumar. În anii cu alegeri locale e „Primar“.
Iulie-Cuptor. Dacă este caniculă, cum a fost anul ăsta, și se strică aerul condiționat, devine „luna lui Ventilator“, „Sudoripar“ sau, prin autobuze și tramvaie, „luna lui Puturel“.
August-Gustar. Pe litoral, prin stațiunile de fițe, e „luna lui Cocalar“. Dacă luna mai devine „Grătărel“, ar merge și denumirea de „Grătar“, deși pentru mulți e tot „Șprițar“.
Septembrie-Răpciune. Numele îmi sugerează mai degrabă o boală de piele, „Mi-a apărut o răpciune pe degete“; fiind sezonul recoltei, s-ar potrivi „luna lui Aprozar“ ori „Hambar“. Când recolta se culege de pe tarlaua altuia, „Răpciune“ devine „Furăciune“. Când sună clopoțelul e „luna lui Școlar“ ori „Penar“.
Octombrie-Brumărel. Se face vinul, deci merg variantele „luna lui Tulburel“ sau „Păhărel“. Se face și țuica, așadar se potrivește perfect și supranumele de „luna lui Căzănel“.
Noiembrie-Brumar. Cam în perioada asta apar virozele de sezon, așadar este, evident, „luna lui Plafar“, mai puțin în anii electorali, când devine „Parlamentar“.
Decembrie-Undrea. Nu Udrea, ca Elena. Este luna cu sărbători și cu cadouri, cu Ignat și cu Crăciun, cu ger și cu ler, deci este „luna lui Fular“, a lui „Porcărel“ sau „Hrușcar“.
Dacă v-a plăcut, citiți mai multe aici 🙂