Luna iulie poartă în popor numele de Cuptor, care i s-a potrivit exagerat de bine în vara asta; am intrat în Gustar, care nu spune mare lucru, că nu poți face nimic pe gustarul omului. Ar fi normal ca denumirile populare să se actualizeze mai pe înțelesul tuturor, avem propuneri:
Ianuarie-Gerar. Pentru iubitorii de schi e „luna lui Clăpar“, dar, după sărbători fiind, merge și ca „Mahmurar“. Pentru iubitorii de Ceaușescu e „luna lui Cizmar“ – eventual, „Cizmărel“.
Februarie-Făurar. Cum deja s-au terminat bucatele rămase de la sărbători, iar banii dați pe daruri de Crăciun nu se mai întorc, se poate numi cu succes „luna lui Buzunar“ sau „Salivar“.
Martie-Mărțișor. Când se topește zăpada e „luna lui Murdar“, când apar verdețurile devine „Piețar“, iar după datina cu alea 40 de păhărele de vin se numește, logic, „Hepatobiliar“.
Aprilie-Prier. N-am auzit pe nimeni să-i spună așa. Dacă e soare, se încălzește și se deschid terasele, devine „luna lui Berar“ sau „Ospătar“. Dacă nu, atunci se bea tot înăuntru, în bufet.
Mai-Florar. Merge perfect denumirea de „luna lui Țânțar“. Fiindcă se depun și declarațiile de impozit pe venit, se poate numi „Formular“, dar mai bine merg „Grătar“ sau „Muștărel“.
Iunie-Cireșar. S-ar potrivi „luna lui Berar“, dacă luna aprilie ar deveni „Berărel“, la fel cum octombrie și noiembrie sunt Brumărel și Brumar. În anii cu alegeri locale e „Primar“.
Iulie-Cuptor. Dacă este caniculă, cum a fost anul ăsta, și se strică aerul condiționat, devine „luna lui Ventilator“, „Sudoripar“ sau, prin autobuze și tramvaie, „luna lui Puturel“.
August-Gustar. Pe litoral, prin stațiunile de fițe, e „luna lui Cocalar“. Dacă luna mai devine „Grătărel“, ar merge și denumirea de „Grătar“, deși pentru mulți e tot „Șprițar“.
Septembrie-Răpciune. Numele îmi sugerează mai degrabă o boală de piele, „Mi-a apărut o răpciune pe degete“; fiind sezonul recoltei, s-ar potrivi „luna lui Aprozar“ ori „Hambar“. Când recolta se culege de pe tarlaua altuia, „Răpciune“ devine „Furăciune“. Când sună clopoțelul e „luna lui Școlar“ ori „Penar“.
Octombrie-Brumărel. Se face vinul, deci merg variantele „luna lui Tulburel“ sau „Păhărel“. Se face și țuica, așadar se potrivește perfect și supranumele de „luna lui Căzănel“.
Noiembrie-Brumar. Cam în perioada asta apar virozele de sezon, așadar este, evident, „luna lui Plafar“, mai puțin în anii electorali, când devine „Parlamentar“.
Decembrie-Undrea. Nu Udrea, ca Elena. Este luna cu sărbători și cu cadouri, cu Ignat și cu Crăciun, cu ger și cu ler, deci este „luna lui Fular“, a lui „Porcărel“ sau „Hrușcar“.
Dacă v-a plăcut, citiți mai multe aici 🙂
2.107 vizualizări







Juma’ de an se cam bea alcool?! popor de betivi?
N-am mai baut alcool deloc din 12 octombrie 2015. Cea mai buna decizie luata vreodata 😉
Vă felicit, economii directe și indirecte (medicamente), viață sigur mai lungă (chiar dacă ceva mai plictisitoare). Pe de altă parte, ați devenit total nereprezentativ. Iar întrebarea cu ”juma de an” cred că este retorică. Tot anul!
Mi-a plăcut! Felicitări autorului!
Mă bucur, mulțumesc pentru apreciere. Sper să-ți placă și cele care vor urma. Găsești și mai multe prin cărțile mele.
Zile, luni, ani
Eu m-am nascut de ziua mea
(cum „prea” precis spunea Stratan).
Luna cu nopti de catifea
m-a leganat in primul an.
Apoi au trecut multe luni
cu nume ce sfirsesc in „ar”
si ani s-au adunat: mai buni,
altii mai rai prin buzunar
la Domnul care sigur are
grija de noi: sa nu ne temem.
Toate lunile-s in sertare
la Dinsul. Toti ai nostri semeni
acolo au loc si stau bine.
Asa ca gustarim si noi
si-n lunile de soare pline
si-n cele-n care bat vint, ploi.
Si-n Martisor, si-n Brumarel
Si-n Prier cind, incetinel,
melcul cel prost uita de el.
Iar noi mai bem un Ottonel.
Cu toata stima, A. Matita