–Rabi?
–Da, Popescule!
–Stai puțin, de ce-mi zici „Popescule“?
–Pentru că mă tem că, dacă aș folosi un nume stereotipic grupului nostru etno-religios, aș putea fi acuzat de antisemitism.
–Bine, rabi, dar tu ești evreu și eu sînt evreu, cum să fie antisemitism?
–Da, Popescu, dar autorul acestor rînduri nu e evreu.
–Și nu se poate identifica drept evreu pentru minutele în care a scris dialogul ăsta?
–Nu, Popescule, pentru că identitatea de evreu nu e o glumă proastă ca identitatea de gen. Dar să trecem la problema care te frămîntă.
–Rabi, mă gîndeam: acum două mii de ani ne-am revoltat contra romanilor și ne-au bătut băieții ăia de ne-a sunat apa în cap, după care ne-au desființat țara și ne-au împrăștiat în toată lumea.
–Dar am rezistat pentru că sîntem Poporul Ales.
–După care a venit Evul Mediu, în care fiecare țăran de rege ne-a căsăpit, ne-a alungat și ne-a discriminat.
–Dar am rezistat pentru că sîntem Poporul Ales.
–După care a venit epoca modernă și lucrurile păreau să intre pe un făgaș normal. Și a venit Hitler la putere cu naziștii lui și ne-a făcut niște nefăcute.
–Dar am rezistat pentru că sîntem Poporul Ales.
–Păi, asta voiam să te întreb și eu, rabi: Poporul Ales pentru ce?