– A venit vremea, cred, să fie prezentat țării bugetul, spuse Klaus I și două leduri clipiră poruncitor înspre Gollum.
– Să vină bugetul! chițăi, pardon, Cîțu.
Ușile masive de stejar se deschiseră larg și în sală intră un paj îmbrăcat într-un costum de culoarea cașcavalului, ducînd ceremonios în brațe o tavă pe care odihnea bugetul așezat pe foi de varză. Cînd ajunse în fața lui Cîțu, pajul se aplecă pînă la pămînt și lăsă bugetul la picioarele sale. Mișcarea, elegantă, dar destul de lentă, dădu tuturor ocazia să vadă că pajul în costumul de cașcaval avea o gaură imensă în turul nădragilor.
– Mă bucur că noul nostru guvern dă o șansă la reprezentare și minorităților, flutură încurajator din batistă Rareș Bogdan.
– Bine punctat, colega, se grăbi Cristian Ghinea să-și declare competența. Realizez că guvernarea noastră a făcut pași imenși pe calea democrației acordînd o șansă la reprezentare unor categorii defavorizate precum lingăii, pupincuriștii sau oameni al căror gen asumat este „vierme“, dar parcă e bine să avem și unul din ăștia… termină el cu un gest plin de scîrbă.
– De acord, deși în continuare îi găsesc absolut dezgustători, insistă Rareș Bogdan, cu degetul întins înspre turul perforat al pajului. Am încercat să-i înțeleg, m-am uitat și la niște filme foarte explicative, dar tot mi se pare complet nenatural și împotriva firii, abia termină el fraza, ștergîndu-se profund îngrețoșat cu batista la gură.
– Și totuși, trebuie să-i tolerăm… interveni împăciuitoare Turcan. Măcar de fațadă și tot trebuie să dăm impresia că nu ne fac scîrbă.
– Haideți mai bine să ne gîndim cu ochii închiși la activele Hidroelectrica și să uităm de cinstiții ăștia dezgustători, îi îndemnă Gorghiu pe toți.
– Cinstiți? tresări speriat Sorin Cîmpeanu. Păi, credeam că…
– Evident că cinstiți, îi tăie vorba Turcan. Ce altceva ar putea fi dacă e aici, între noi, și totuși e un rupt în cur?
Între timp, Gollum stătea aplecat asupra bugetului și gemea mai rău decît atunci cînd Sauron i-a prins ceva în menghină, încercînd să-l transforme într-un Cristi Minculescu al orcilor.
– Gollume, probleme, mă? întrebă Klaus I, nu din curiozitate, ci din reflexul de-a momi fraieri la meditații bine plătite.
– Hobbiții… ne-au furat prețiossssssul! chițăi Cîțu furios.
O palmă după ceafă, dată cam tare, dacă e să judecăm după sunetul sec de tablă, îl scoase pe premier din transă. Punîndu-și ochelarii mai bine pe nas și dîndu-și părul pe spate, într-o încercare șireată de-a imita un Eminescu al contabilității, Cîțu își dezlănțui competențele de meseriaș:
– Aoleu, domnu’ președinte, da’ cine v-a lucrat bugetul anul trecut? Și-a bătut joc de dumneavoastră, bine că m-ați chemat pe mine, poate reușesc să mai salvez ceva…