Piața este într-o așteptare încordată. Deodată, sute de ochi văd cum se ridică în aer rotocoale de fum. Zeci de glasuri de ridică într-o singură voce:
– Iar fumează nesimțitul ăla de Orban în birou?
Dar iată că se deschid ușile mari ale balconului. Atotmuțenia Sa iese în fața mulțimii și începe să vorbească:
– I/O Klaus I, din mila Atotînstelatului și din sila de PSD domn stăpînitor peste Țara Românească, vă spun: Avem Guvern! Vă ducem spre o lume mai bună, chiar dacă va fi nevoie să ne cramponăm 40 de ani de guvernare! Sînteți salvați, români! Nu încercați să rezistați!
Atotmutul își termină discursul cu un bip scurt, de tranzistor ars. După care ridică brusc brațul în fața mulțimii. Brațul la al cărui capăt odihnea, ținut de ceafă, fostul vistiernic Cîțu.
– Ce vrea ăsta, bre? întrebă un cetățean din piață un coleg alăturat.
– Golem ni-l dă pe Gollum! îl lămuri acesta.
– De ce să ni-l dea nouă? Nu poate să-l arunce și singur în rîul de lavă de sub Muntele de Foc?
– Prețioassssssssa! scînci Gollum – pardon, Cîțu –, cu gîndul la șfara cu motocei legată de niște împrumuturi cu dobînzi oneroase, de crăpa economia jucîndu-se cu ele.
– Am dat-o dracului, exclamă un cetățean cu năduf.
– Și vom mai da, continuă Klaus I, vom mai da Pădurile din Fanghorn orcilor din Iszengard!
– Bine că nu-i dai pe hobbiți nazgulilor și inelul puterii unui idiot sinistru pus pe distrugere! mormăiră mai mulți din ce în ce mai furioși.
– Programul de guvernare încă se mai negociază, da? chițăi Cîțu cu tupeu. Aveți răbdare și rămîneți la locurile voastre!
– Eu n-aș insista atît cu răbdarea și rămasul la locurile predefinite pe final de decembrie, zîmbi fantoma lui Iliescu de deasupra pieței. Românii au ciuruit fundul unui dictator cu niște biete AK-uri, tu te-ai îmbulzit să le cumperi rachete Patriot. Ia spune, ai luat și extra-opțiunea cu vibrații?
O senzație neplăcută de înțepare deranja semisferele prezidențiale, cam între centrul discursului politic și centrul durerii de problemele națiunii. Profitînd că balustrada balconului era destul de înaltă, Klaus I se scărpină sănătos, uitînd că-l are pe Cîțu încă în mînă. Revoltat, Cîțu chițăi, în ciuda sfaturilor competente ale colegilor de partid: „Taci, Florinele, că așa e guvernarea democratică!“. Ca să-i acopere sunetele agasante, Klaus I ridică din nou vocea asupra pieței:
– Avem un guvern reprezentativ, incluziv, multicultural și care respectă cu sfințenie cotele de diversitate: impostori, incompetenți, ariviști, venali, penali, oameni cu serioase dizabilități mentale și morale, avem coterie și infamie, avem tupeu și vom avea măgăreu!
– Așa să ne ajute CeDeReu! strigă înflăcărat întregul cabinet.