Pentru cine a uitat, în ianuarie s-a împlinit un secol de cînd Vladimir Ilici Lenin a anunțat că tezaurul României va rămîne la Moscova pînă cînd va putea fi încredințat poporului român. Tezaurul ajunsese la Moscova în 1916, pe vremea țarului Nicolae al II-lea, aliat al României și rudă cu familia regală de la noi, ca să nu cadă pe mîna ocupanților. După ce România a stabilit relații diplomatice cu Uniunea Sovietică, în 1934, Stalin a trimis la București, în semn de bunăvoință, o parte simbolică a tezaurului nostru.
După 21 de ani, mai exact în 1956, URSS avea să ne mai „cadorisească” cu o parte din tezaur, deși, dacă ar fi urmat promisiunea lui Lenin, aceea cu poporul, Hrușciov fi trebuit să ni-l dea înapoi pe tot. Mai ales că atunci s-a dus la Moscova o mare delegație a Republicii Populare Romîne, ca din partea poporului român. Reacțiile din presa vremii din țară te-ar fi făcut să crezi că sovieticii ne dăduseră ceva de la ei, nu că ne înapoiaseră o mică parte din ceea ce ne aparținea. Nu se știe dacă pe vremea lui Ceaușescu au existat tratative cu URSS asupra tezaurului, dar subiectul a rămas înghețat pentru istorici și pentru presă, deși ar fi putut folosi național-comunismului ceaușist. Discuțiile oficiale despre tezaur au reapărut după 1989. În urma lor, România s-a ales cu niscaiva documente, dar și astea după insistențele istoricilor autohtoni, nu fiindcă diplomații noștri ar fi primit însărcinarea de la București să aducă, după tratative, tezaurul în țară. Ciudățenia e că subiectul repatrierii tezaurului nu s-a aflat pe agenda oficială a nici unuia dintre președinții României, cu toate că oricare dintre ei, dacă ar fi izbutit să aducă tezaurul în țară, ar fi rămas în istorie, ca mare repatriator. Ce i-ar împiedica însă, azi, pe ruși să ne dea înapoi tezaurul?
Pentru Putin asta ar fi o uriașă lovitură de imagine după ce a anexat Crimeea și totodată un gest de magnanimitate politică din partea Rusiei. Or, după părerea mea, rușii nu mai au ce să ne dea înapoi. Cred că ne-au vîndut tezaurul, prin interpuși, în perioada frămîntată a războiului lor civil, cînd bolșevicii aveau nevoie de bani ca de aer. Bani buni, nu rublele lor la care nu se uita nimeni. Or, dacă rușii ar declara, azi, că bolșevicii au vîndut tezaurul României ca să rămînă la putere, asta nu i-ar exonera de problema tezurului României. Așa că ei preferă să nu discute despre tezaurul nostru, iar diplomații noștri de la Moscova nu par dornici să-i supere cu întrebări clare. Adică ce mai există din tezaurul nostru la Moscova și de ce Federația Rusă nu acceptă o comisie paritară, prin care, dacă nu ne poate înapoia tezaurul, măcar să ni se dea despăgubiri echivalente.