La fel ca școala, spitalul, cimitirul și stadionul, gara e un loc în care oamenii experimentează emoții puternice. La noi, însă, pe lângă tristețile plecărilor și bucuriile sosirilor, gara îți mai oferă crize de nervi. Este balamucul suprem, locul ăla murdar din orice oraș românesc, unde se strâng oamenii străzii, hoții, peștii, taximetriștii cu maimuță la aparat, unde se îmbată navetiștii și întârzie trenurile.
Ne-am obișnuit atât de mult ca orice tren să vină și chiar să plece mai greu, încât douăzeci de minute în plus față de ora anunțată ni se par rezonabile. Dar, mai nou, ca să umilească omul, geniile de la CFR anunță întârzierile de la sosiri în batjiocură. Teoretic, pe „Trenul meu” poți urmări online, în timp real, cum se mișcă cursa pe care o aștepți. Vezi, de exemplu, că acceleratul de Suceava e în grafic chiar și după ce trece de Ploiești. Te duci să-l aștepți înainte, cum se face. Ajungi în Gara de Nord convins că vine la timp, dar pe panoul „sosiri” nu e trecută linia. Imediat, adică cu puține minute înainte de ora la care sperai că intră trenul în gară, se afișează prima întârziere. Zece minute. Te mai plimbi, bei un ceai, te învârți, apoi revii la panou. Încă zece minute, în cel mai bun caz. Mi s-a întâmplat asta la fiecare garnitură pe care am așteptat-o în ultima vreme. Cel puțin de două ori pe lună iau pe cineva de la gară. Iarna, când bate vântul și e foarte frig, nu există bucurie mai mare decât să afli la fața locului că ai de așteptat în plus. Pe calupuri, ești luat pierdut. Nu ți se comunică din prima că mai ai de stat jumătate de oră. Parcă s-au gândit niște oameni cu suflet bun de la CFR să dea veștile proaste în rate, ca formă de protecție, poate ai cu inima și plesnești de draci. Și te întrebi ce naiba se întâmplă, unde se strică treaba. Practic, totul merge șnur până undeva în apropierea Bucureștiului. E cineva care oprește trenurile și decide ce întârziere să-i repartizeze fiecăruia? E un departament de „farse” la CFR?
Așa că la următorul tren pe care îl veți aștepta, plecați de-acasă cu un sfert de oră după ora anunțată, ca să stați prin gară doar zece minute până chiar vine. Ignorați mizeria aia de „Trenul meu”. E degeaba.
M.T.