În ultimele săptămâni, în timp ce la televizor rula spotul cu Sanda Lungu, o cetățeancă ordinară din Roșia Montană, care vrea să muncească, ONG-iștii patriei strîngeau 100.000 de semnături împotriva proiectului minier de mare anvergură și scandal. Pe 24 noiembrie le-au depus la Camera Deputaților. Obiectivul: oprirea proiectului de lege prin care companiilor miniere li s-ar permite exproprierea, în numele statului, a proprietăților localnicilor care se opun. O altă încercare a societății civile de a salva localitatea, această Vama Veche din Transilvania, mai puțin plină de vomă și mai burdușită de substanțe toxice care se scurg pe Tăuri.
În acest sens se organizează anual, încă din 2004, un festival intitulat FânFest, unde tinerimea șomeră cîntă, bea, se droghează și susține că Roșia Montană trebuie transformată în obiectiv turistic. Nu știu dacă merită, n-am fost acolo. Dar am stat de vorbă cu Cetin Ametcea, arhicunoscut unui anumit public online de pe blogul arhiblog.ro, care a fost acolo și a văzut cu ochii lui ce e de salvat.
“Ce e acolo? O adunare de hipsteri care fac bani de pe urma fraierilor, gen Mihai Goțiu și alte nume de rezonanță națională, care au salvat inclusiv Vama Veche și acum se pregătesc să salveze Delta, umflîndu-și conturile de pe urma hotelurilor pe care și le trag în zonele salvate. A doua categorie sînt fraierii care chiar cred, care cîntă fericiți despre Woodstock. Iar a treia sînt cei care vin cu drogul în nas, morți de beți. Era să mă așez fix într-o seringă la intrarea în Galeriile Romane.”
În ciuda aparențelor, rosia-montana.ro zice există potențial turistic: cariera Cîrnic, un sit arheologic, 4 biserici și vreo 20 de case monument istoric. Arhi detaliază: “În calitate de turist, ai putea să stai maximum o noapte. Ca să vezi cratere de la vechile mine comuniste, bucăți de metal care se zvîrcolesc la ieșirea din pământ, praf și pământ galben. E un muzeu al mineritului, mic și deloc atractiv, și case monument istoric pe care nu ai cum să le vizitezi. Oricum, să mă duc s-o văd pe țața Floarea din Roșia cum gătește mămăligă nu mă prea pasionează.”
În fine, dacă ajungi în Roșia Montană e bine să știi următoarele: “ Iertată-mi fie expresia, nu am avut unde să mă cac în Roșia Montană. Singurul WC public e la o bodegă, care, de fapt, e o gaură în pământ, cu acoperiș din lemn, la care nu aveai cum să ajungi din cauza unor tufișuri uriașe, presărate cu căcați ai unor conaționali loviți de problema umană și naturală a defecării în public. Am întrebat un sătean unde aș putea să îmi rezolv problema. M-a privit duios vreo două secunde, apoi m-a îndrumat gingaș <Caută și tu un boschete!>.”