Sociologul Dani Sandu analizează ultimul sondaj CURS și rîde: „În teritoriul cercetării sociale, asta este echivalentul unui curs de istoria României care ar spune că Marea Unire a fost decisă de o conspirație între Moș Crăciun și Iepurașul de Paște, care și-au semnat înțelegerea cu sînge de extraterestru virgin pe un pergament din pielea primului născut între un vaporean și o femeie dacă“.
Dar care să fie cauza acestei combinații sfinte, tradiționale și îmboboșate? Păi, chiar sondajul CURS. M-am uitat și eu, de curiozitate. Și am rîs și eu, că e de rîs. Hai să vă dau ce spune el (sondajul) despre preferințele bucureștenilor pentru viitorul primar:
- Nicușor Dan, 36%
- Gabriela Firea, 33%
- Sebastian Burduja, 8% (aici nu mă pot stâpîni și îmi saltă sufletul de bucurie: cu toți banii băgați în propagandă, cu toată susținerea falimentatorilor Bancorex, cu toată vechea gardă de securiști, tinerelul ambițios nu există pentru bucureșteni. Ah, în paranteza asta visez să deschid un jacuzzi cu artificii, să dau o petrecere cu crack, cu drack, cukack, de bucurie că puiul de lele nu trece baremul)
- Mihai Enache (un necunoscut din AUR curat), 8%
- Diana Șoșoacă, 5%
și, surpriză, un nume necuprins în chestionar, dar pe care (se zice) bucureștenii intervievați l-ar fi scos în față:
- Cristian Popescu Piedone, 10%.
Îl înțeleg pe sociolog și marșez și eu cu celebrele lui entități supranaturale. Numai că nu așa cum crede domnia-sa, că Piedone e produsul unui delict de marketing strecurat în supa sondajului. Tocmai faptul că un sociolog nu înțelege, nu își explică și nu analizează popularitatea reală a numitului mă face să rîd. A-ți strecura simpatiile politice în comentariile publice am mai văzut. Celebrul Mirel Palada, karatistul lui pește, a greșit toate previziunile. Toate. După cîrnatul de aprecieri eronate, ar trebui să se ducă cu mîna-ntinsă la serviciul de șomaj. El nu poate fi întrecut în previziuni aiuristice decît de Cristoiu, care n-a nimerit nimic timp de 25 de ani. Dar nici unul, nici altul nu stau cu mîna-ntinsă, ci sînt solicitați în draci de… De cine? Mă întreb, nu dau cu parul.
Dar să revin la sociologul nostru. Dl Dani Sandu se miră cum, prin ce mișculație a ajuns Piedone în sondaj. Păi, să-i spun eu, un neofit. Prin popularitate. Că altfel nu se poate înțelege cum a cîștigat sector după sector, dacă nu te duci la fața locului să vezi kitsch-ulatît de iubit, ras, tuns și frezat pe bulevardele Capitalei. Ar trebui să fii orb, nu sociolog.
Și ar mai fi ceva. Dacă nu îți sare în ochi locul 1, al lui Nicușor Dan, înseamnă că te poți angaja în laboratoarele cele mai sofisticate, să participi la testele dublu orb, că orbete simplu nu prea se poate. Io, mandea, dau în scris că Dan nu va lua mai mult de 15-29%. Doar să se prezinte singur și să fie votul obligatoriu, altfel nu văd cum. Capitala e un dezastru. Iar cetățenii au acumulat o ură aproape neomenească. Vorbesc de cetățenii obișnuiți, ăia care trăiesc la bloc, la țeava comună de apă caldă și căldură, nu de visătorii din cartierele rezidențiale, de stînga caviar, de idealiștii de la curte etc. Nu am auzit, oriunde m-am învîrtit, mai mult de 10% concitadini care să-l voteze pe Nicușor. Și nici nu i-am auzit cu tîmpeniile propagandiste care circulă, cum ar fi „Plicușor“. Nu, Nicușor Dan nu ia mită, nu minte, nu e necinstit, nu e incompetent în matematică, doar că nu se pricepe să conducă un oraș. Nevoile orășenilor (scopul prim al unei primării) îi sînt străine. E un om care vede formule, nu viață. De aia, să mă bată atît Moș Crăciun, cît și iepurașul de Paște, nu cred nici în ruptul capului că e în fruntea sondajului.
La Firea, cred. Da, dar nu pentru că aș fi fieros. Ci doar bănuitor. Firea strînge toate neîmplinirile lui Dan și, după patru ani– o eternitate!–, nu mai e pericolul public nr. 1. Unde mai pui că a pus de o campanie feministă (!) ca la carte. Tot ce i-a zis staff-ul a făcut. A bifat conștiincioasă tot. Dar nici așa nu ar fi ajuns în vîrf (că azilurile atîrnă de gleznele familiei ca o piatră de moară), dacă nu ar fi ajutat-o administrația actuală.
Pe Burduja nu-l socotesc. E nimeni și nimeni va fi după alegerile de la vară, oricîte fonduri va scutura din dulapul familiei. Hai să stăm strîmb și să judecăm drept. Cînd un necunoscut ca Mihai Enache îl ia pe dublul ministru, autorul lui Ion (blestemul soft-ului), omul nelipsit din orice știre „bună“, atunci, „Houston, avem o problemă“.
Mai rămînePiedone. Iar prezența lui pe liste, spre distracția sociologului (poate că ar mai fi trebuit să facă un an de știință aplicată), nu mai e atît de întemeiată. Disperarea în fața neantului îi face pe oameni să apeleze la orice. Rațiunea nu e nici suficientă, nici de folos. Îndemnul „Nu îl votați pe cutare, nu îl învestiți pe cutărică“ e un zero barat, cîtă vreme nu dai o alternativă. Vede cineva, îmi dă cineva o alternativă? Nț. Așa că mai ușor cu pianul ideologic pe scări.
Mă gîndesc acu’ că, dacă și-ar depune candidatura, Băluță (da, celebrul Băluță) ar spulbera. De ce? Pentru că, spre deosebire de sociologii lu’ pește, eu discut cu oamenii, nu le pun pumnu-n gură. Da’ asta, în sociologia modernă, e de neiertat.