Nu le poți cere ungurilor să se înveselească atunci cînd vine vorba despre Trianon. Însă Ungaria Mare la care visează și azi unii dintre ei a devenit de mult timp ceva ce nu se mai poate. Și, de fapt, începuse să nu se mai poată încă din ultima perioadă a Imperiului Austro-Ungar. E normal pentru ei să vadă în data semnării Tratatului de la Trianon,cînd marile puteri au redesenat harta Europei, o zi neagră pentru istoria lor. E normal pentru ei să constate că, la 4 iunie 1920, Ungaria a pierdut oficial teritorii, ca învinsă în război ce a fost. Nu intru în toate disputele istoricilor români și maghiari despre Transilvania. Ele vor continua, la fel cum vor continua și disputele istoricilor bulgari și români despre a cui e Dobrogea.
Pentru noi, însă, Trianonul e motiv de jubilație. Atunci au fost recunoscute, diplomatic, noile granițe ale României. Și asta după un război în timpul căruia mareșalul german Anton Ludwig Friedrich August von Mackensen a exclamat că „a fi român e o profesie”. Asta a fost o imensă măgărie a unui învingător vremelnic pe care politicienii români ai vremii încercau să-l convingă să nu facă înrobitoare condițiile ocupației.
Cei care plîng acum din cauza Tratatului de la Trianon uită că, în urma Păcii de la Buftea, ocupanții impuseseră României măsuri care ar fi lichidat-o economic, transformînd-o într-o vacă de muls pînă la epuizare. Acest tratat există. Nu vorbesc aici despre istorie contrafactuală, ci despre ceea ce a vrut să facă României alianța militară germano-austro-ungară-turcă și bulgară care ne-a călărit țara în primul război mondial. Nu zic că Tratatul de la Trianon nu a făcut și nedreptăți, prin dreptul învingătorilor de a decide consecințele războiului și condițiile păcii, dar cum ar fi rămas cu Tratatul de pace de la Buftea dacă Puterile Centrale ar fi cîștigat războiul? Înțeleg să te plîngi ca învins că ai pierdut teritorii și că ți s-a impus după Trianon plata unor despăgubiri de război care te sărăcesc. Dar ce ai pus tu la cale la Buftea, pe cînd te credeai învingător, e un tratat care le lăsa vreo șansă de redresare învinșilor de atunci? Și dacă ai pierdut teritorii după război, acele teritorii ți s-au furat sau tu le puneai piciorul pe gît populațiilor majoritare, ca să ți se predea în continuare, nu să îți spună un adio așa cum voiau?
De cîtva timp încoace, tot mai populistul Viktor Orbán face pe sora aducătoare de plasturi și bandaje a nostalgiilor și orgoliilor ungurești după Ungaria Mare. Treaba lui. Dar la noi, în timp ce ungurii plîng din cauza Trianonului, s-a luat decizia stupidă să nu se sărbătorească oficial un moment care trebuie sărbătorit, o sută de ani de la Tratatul de la Trianon, cînd România s-a rotunjit între granițele ei firești, ceea ce mi se pare o decizie luată la mahmureală.