Hotelurile all-inclusive, oaze de porceală în care turiștii crapă ca sparții și beau ca bureții, se întâlnesc îndeosebi la mare, chiar și la munte; în contextul crizei și reformelor am primit cu satisfacție vestea că un mic investitor a deschis prima stațiune all-inclusive de șes:
– De unde până unde stațiune în plină câmpie? De ce ar veni turiștii aici?
– De la groapa de gunoi până la malul gârlei. Turiștii merg la mare și la munte, apoi rămân cu un gol în buget și o neîmplinire în suflet.
– Care neîmplinire?
– Muntele e cu înălțimea, marea cu adâncimea: dacă le aduni, plus cu minus, iese zero, adică șes, ca pe la noi. Aritmetic, un sejur aici echivalează cu o vacanță la munte și una la mare.
– Aha! Și ce este inclus în prețul biletului?
– Întâi de toate, transportul cu trenul, autobuzul sau „ia-mă, nene!”. Numai dus, că poate unii îndrăgesc meleagurile astea și vor să rămână… Și am luat în calcul eventuale, dar improbabile evenimente nefericite, când nu mai trebuie bilet de întors…
– Există riscuri?
– Mai mici decât la mare ori la munte, că nu te îneci, nu cazi în prăpastie, nu te mânâncă urșii, deși marea și muntele sunt la egală distanță.
– La ce distanță?
– Câțiva centimetri, depinde de hartă. Dar e mai bine aici.
– Sunteți primarul localității?
– Da, și am făcut-o stațiune, că n-a mers cu agricultura: dacă în tot județul nu se cultivă nimic, de la cine să mai furi? Nici cultura n-a mers… priviți la fețele lor!
– La mare turiștii merg să se bronzeze, să se scalde; aici ce pot face?
– Cine se scaldă în gârla noastră iese gata bronzat, cu bronz de mai multe culori, în funcție de care combinat din deal varsă resturile: dacă varsă fabrica de mezeluri, iese bronz arămiu, de Canare, de la coloranții din salam. Bronzul negricios de Ibiza vine când varsă de la porci, e și sănătos, cu nămol. Oferim și bronz patinat, verzui, de la mătasea broaștei, când seacă gârla.
– La all-inclusive turiștii pot mânca și bea orice, cât pot; aici e la fel?
– Exact la fel, pot mânca și bea orice, cât pot. Dacă pot…
– Ce vreți să spuneți?
– Bucatele noastre sunt ceva mai iuți. Sătenii pun multe condimente, să nu se simtă mirosul, că n-au frigidere. Și carnea de porc, când se mai taie câte unul, are o aromă anume…
– Aromă de la ce?
– Păi oamenii dau spirtul prin pâine, să obțină băuturile tradiționale locale, iar pâinea folosită, albastră și însiropată, cum ar veni, o dau la purcei, ca să mănânce și să se simtă bine și ei.