Cum de a putut un kaghebist sfrijit și slugos, semidoct și corupt să ajungă omul care conduce Rusia de peste douăzeci de ani? La fel de bine însă te poți întreba cum de a cîștigat puterea în Germania un pictor ratat și resentimentar care în tinerețe vagabonda prin Viena și făcea figură de clovn cînd s-a băgat în politică? Sau cum de a devenit un rus fugit în Elveția, care scria în gazete comuniste obscure, conducătorul unei revoluții, cîștigătorul unui război civil și dictatorul sîngeros al unei Rusii intrate în degringoladă? Toți trei au cîștigat puterea în vremuri de mare criză, urau democrația, aveau grave complexe de superioritate încît se credeau providențiali și visau să schimbe lumea din temelii ignorînd legile și sprijinindu-se pe teroare.
În ordine cronologică, Lenin, care predica dictatura universală a proletariatului, pe urmele lui Marx, la întoarcerea în țară a fost stipendiat de germani pentru a slăbi Rusia și Antanta. Omul care a transformat doctrina marxistă într-o religie politică personală a ajuns la putere printr-o lovitură de stat, a încheiat o pace catastrofală cu Puterile Centrale, pentru care ar fi trebuit să fie acuzat de trădare, și, înaintea lui Stalin, întemeiază terorismul de stat: a lichidat libertatea presei, a ordonat crime de clasă, săvîrșite de bolșevici pe întreg teritoriul Rusiei. (Urmașul lui, Stalin, avea să folosească teroarea pentru a-și neutraliza adversarii politici și a dus la proporții genocidare crimele în masă. Stalin e autorul uriașei tentative de etnocid împotriva ucrainenilor. După Pactul Molotov-Ribbentrop, a împărțit Polonia cu Hitler și a ocupat Finlanda și Basarabia.) Comunismul terorist a fost pentru Lenin și pentru Stalin mijlocul prin care au rămas la putere pe viață și și-au asigurat uriașul cult al personalității în Rusia și în lume.
Pictorul ratat Adolf Hitler, aventurier politic care ținea discursuri politice prin berării și a încercat să dea o lovitură de stat în 1923, cîștigă toată puterea într-o Germanie haotizată de criză, tot după o lovitură de stat, în urma căreia a declanșat teroarea, Holocaustul și războiul. Pentru înființarea lagărelor de concentrare, Hitler se inspiră de la admiratorul și aliatul său vremelnic, Stalin. Ca și Lenin și Stalin, cu comunismul, Hitler vrea să impună o nouă ordine mondială, cu nazismul lui.
Chiar dacă n-a ajuns la putere printr-o lovitură de stat ca predecesorii lui și simulează democrația în Rusia, Vladimir Putin, a instituit și el terorismul de stat pentru a-și înlătura adversarii – unii, asasinați, altora li s-au intentat procese pe calapod stalinist. A gîtuit presa liberă din Rusia. În Ucraina încearcă etnocidul, pe urmele lui Stalin, și se visează lider mondial, în timp ce e dat în urmărire generală în lumea după care tînjește. Luat în brațe de dictatori mici și folosit de chinezi pe post de slugă, insul care se închipuia un nou Petru cel Mare simte că i se apropie sfîrșitul și că de visul lui de mărire se alege praful, în timp ce se căznește să pară optimist și încrezător în victorie, la fel ca Hitler după debarcarea aliaților în Normandia.