Judecătorii de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie i-au făcut o mare nedreptate lui Adrian Năstase judecîndu-l doar pentru Trofeul Calităţii. Normal era ca Adelu să fie plimbat o ţîră prin oraş şi pentru trofeul care l-a făcut celebru printre prim-miniştrii tuturor timpurilor: trofeul cantităţii. Cantitatea e cea care l-a ajutat să se transforme din simplu prim-ministru cu convingeri de stînga într-un rafinat colecţionar de artă burghezo-moşierească.
La fel, nenumăratele sale ouă, aduse pe lume de găinuşele de la Cornu, tot spre cantitate înclină balanţa. Cantitatea de bittneri şi petrachi din anturajul anilor agitaţi ai guvernării sale nu e deloc de neglijat, şi ea poate fi luată cu uşurinţă în calcul la decernarea unui trofeu al cantităţii cheltuirii banilor publici prin ordonanţe de urgenţă.
Mai trebuie trecută la socoteală şi cantitatea de publicaţii puse cu botul pe labe fie cu biciul organelor, fie cu zăhărelul publicităţii la CFR Marfă. Să nu uităm nici cantitatea de mătuşi octogenare care şi-au lăsat moştenirea nepoţelului lor favorit. Dacă mai notăm, pe marginea unui şerveţel mototolit şi murdar de ruj, şi cantitatea de lipide a obrazului de lider de partid cu care-l aborda chiar şi pe tătăiţa Iliescu, nu mai rămîne nici un dubiu: da, Bombonel a fost tîrît prin tribunale din răzbunare politică. Da, a fost judecat pentru un trofeu greşit.
