Nu se poate să nu-i știți pe căutătorii comorilor de magazie din Storage Wars: sînt aproape non-stop pe televizor, cînd traversezi grila de programe și te oprești întîmplător pe History Channel.
Ipoteza show-ului e relativ simplă: spre deosebire de român, care ține în balcon, debara sau garaj și cauciucurile de iarnă/vară, și murăturile, americanul, împins de criza de spațiu din casă, închiriază o magazie într-un complex de depozite de la marginea orașului și își cară acolo toate hainele, mobila și schiurile de care nu mai are nevoie pe moment. Cînd uită să plătească chiria, pleacă din localitate sau pur și simplu nu mai e interesat de lucrurile dinăuntru, lacătul de pe ușă este tăiat cu cleștele și depozitul abandonat e scos la licitație publică pe neve, fiecare participant prezent la această loterie sperînd ca în spatele oblonului de tablă să se afle o comoară. Îți trebuie un anumit fler ca să intuiești valoarea depozitului și să te oprești înainte de a plăti prea mult pe – în marea majoritate a cazurilor – marfă de talcioc: haine purtate, scaune desperecheate, cărți și reviste vechi, aparatură electrocasnică depășită moral. Jucătorii care licitează sînt foarte diverși, de la proprietari de consignație sau magazine online de obiecte second-hand la anticari freelancer-i, colecționari de antichități sau amatori care licitează din plictiseală sau din curiozitate. Formula de echipă a suferit modificări de la sezon la sezon, doar Darrell, Brandi și Jarrod rezistînd schimbărilor – charismaticul Barry a plecat să-și facă propriul show, iar enervantul Dave a fost dat afară din emisiune și a revenit cu scandal, după ce le-a intentat proces producătorilor.
Problema cu Storage Wars e că personajele fac treasure hunt prin gunoaiele din magaziile altora cu o atitudine de zei ai predicțiilor, foarte aroganți și zeflemitori la adresa celorlalți, în monologurile-comentariu inserate în desfășurătorul licitației. Spun personaje, pentru că există suspiciuni destul de solide că emisiunea e regizată, producătorii plantînd obiecte valoroase în interiorul unor depozite și achitînd licitațiile cîștigate de unii competitori. Oricum, chiar și dacă n-ar fi așa, conflictele artificiale create între ei pentru umplerea timpului (unele atît de evident contrafăcute că par faze de wrestling) și evaluările supraestimate (cît ar primi în realitate vînzînd obiectele găsite și cît timp ar dura ca să-și recupereze banii investiți pare să nu intereseze pe nimeni) funcționează ca un repelent foarte eficient, care te determină să schimbi rapid canalul.
Storage Wars, 2010-, unreality show de pierdut vremea, difuzat de History Channel.
Nimic astazi despre Oradea? Ca, dupa reclama i-ati facut, era gata sa ma mut in orasul fara cale ferata electrificata si fara autostrazi 🙂