În sfîrșit, o veste bună pentru toată lumea. Tavi (sau George) Popescu a plecat momentan de la FCSB (sau Steaua), împrumutat de Levadiakoș, prestigioasă codașă din campionatul Greciei. E bine pentru Tavi Popescu, în primul rînd – are șansa să se reinventeze, să demonstreze ce pot mușchii și picioarele lui, ca un bărbat adevărat, departe de tentațiile bucureștene, departe de lumea dezlănțuită. E bine și pentru conducătorii FCSB (Steaua) – și-au luat o grijă de pe cap, au externalizat o problemă, iar antrenorul (care-o fi ăla) va scăpa de preocuparea că talentatul George nu-și mai găsește locul în unsprezecele de bază. E bine și pentru mass-media – odată cu emigrarea juvaerului FCSB-ist, colegii vor fi împinși să-și mai antreneze mințile leneșe în tentativa de a găsi și alte subiecte, mai puțin facile. Deci e de bine. E bine să ne mai gîndim și la altă chestie. Octavian George Popescu nu e un caz, e un simptom.
Cînd folosești cuvîntul „simptom”, te referi la o boală. Boala noastră endemică este să ne toooot jelim – că „tinerii din ziua de azi” sînt așa și pe dincolo, că prea se dau talente în loc să pună serios osul la muncă… Or fi doar acești puști cordiți unicii iresponsabili? Sigur că nu. Veșnic tînărul Tavi Popescu, steaua Stelei lui Gigi, de cînd a intrat în eclipsă de formă, a folosit tehnica de a da vina pe alții, mai puțin pe el însuși. Într-un fel are dreptate. E vorba de o întreagă conspirație care, dintr-un potențial erou, l-a transformat în victimă.
Niște educatori înțelepți l-au sfătuit pe Tavi să se lase de școală și să-și vadă doar de fotbal. Rezultat pe măsură: chiar ieșit din formă, băiatul se exprimă mai bine pe teren decît în viața de zi cu zi. Au mai venit și alți sfătuitori care i-au împuiat capul cu visuri: un transfer pe o sumă colosală, urmat de un salariu astronomic. Susținînd acest vis de mărire (a sumei de transfer și a salariului), Tavi al nostru a cam fost cocoloșit, taman cînd, cîrlan nărăvaș, trebuia mai musai biciuit. L-a protejat stăpînirea FCSB-Steaua, care aspira să-l vîndă ca pe un armăsar de rasă. L-a protejat indirect și FRF, cu tîmpita regulă privind jucătorul Under 21. Căutători de stele și fabricanți de vedete, am mai pus și noi umărul la această lucrătură. Presa s-a grăbit să-l consacre star pe un fotbalist care, la minte, e mult mai tînăr decît vîrsta din buletin. Astăzi, trecut de vîrsta critică Under 21, Tavi Popescu se întreabă, nu fără rost: „De ce tocmai eu? Ce aveți toți cu mine?”
De ce nu vorbiți și despre rolul familiei, despre rolul formatorilor? Sau (că tot se poartă eco), despre influența condițiilor de mediu? Există șanse minime ca Tavi Popescu să citească acest text, darămite să-i priceapă sensul. Speranța tuturora este că Tavi Popescu va găsi, cîndva, răspunsul la atîtea întrebări care îi frămîntă pe „tinerii din ziua de azi”, oprimați de sistemul tactic și de societate. Fie să nu fie prea tîrziu, așa cum au mai pățit-o și atîtea mari speranțe care au murit și mai mari talente pe meleagurile fotbalului nostru mioritic. Hai, România!
