Nimeni nu este mai presus de lege, ni se spune în Constituție, articolul 16, alineatul 2. Dar Constituția nu mai pare să fie de mult legea fundamentală a țării, ci o broșurică pe care și-au făcut mâna George R.R. Martin ori J.K. Rowling, J.R.R. Tolkien sau alți reprezentanți ai genului fantasy.
Prezumția de nevinovăție, un drept fundamental garantat de Constituție, a dispărut de multă vreme în neant. Zeci de oameni s-au trezit cu viețile și carierele distruse după ce procurorii au declanșat tăvălugul, deși, în final, s-a dovedit că nu erau vinovați. Nu mai conta. Fuseseră deja condamnați, după o formulă consacrată în anii ’90 ai secolului trecut: în direct și la ore de vârf.
Și, totuși, deși nimeni nu este mai presus de lege, pentru aceste vieți distruse n-a plătit nimeni. Pentru că nu există lege. Da, în România magistrații sunt scutiți de rigorile vreunei legi care să-i facă, eventual, responsabili pentru greșelile lor, voite sau întâmplătoare. Medicii, care, la rândul lor, pot, din greșeală, să influențeze o viață în rău, pot fi făcuți responsabili și pot fi obligați să plătească. Judecătorii sau procurorii (în măsura în care și aceștia sunt considerați magistrați conform școlii de gândire cam autoritariste a statului român) nu au nici o teamă în direcția asta. Orice decizie profesională ar lua, oricât de greșită ar fi, nu li se poate întâmpla nimic. Nu neapărat, repet, pentru că ar fi deasupra legii, ci pentru că sunt de-a dreptul fără de lege.
Una dintre mizele respingerii noilor legi ale Justiției este tocmai această lege a responsabilității magistraților, pe care mai ales procurorii nu și-o doresc. Sunt și judecători cărora le displace ideea, dar parcă nu la fel de mulți precum procurorii.
Și mai e ceva ce, în mod surprinzător, îi deranjează din ce în ce mai mult pe procurorii români: Inspecția Judiciară. Raportul acesteia despre DNA a deranjat și nu prea. Dar șefa DNA a părut mai deranjată de faptul în sine că e și domnia-sa asemeni altora și că activitatea îi poate fi controlată. Informațiile făcute publice luni de o parte a inspectorilor care au cercetat activitatea DNA ne vorbesc despre o Inspecție Judiciară care, în mod straniu, e deosebit de curtenitoare cu cercetatul, ba, mai mult, e dispusă să schimbe regulile în vigoare pentru ca cercetatul să iasă curat ca lacrima.
Așadar, în originala democrație românească, deși suntem toți egali și supuși acelorași obligații, având și aceleași drepturi stabilite de Constituție, există oameni pentru care inegalitatea e cuvânt de ordine. Ei sunt mai presus de rigorile legilor existente și li se face favoarea întârzierii apariției unor legi care să-i responsabilizeze. Dacă un ales comite un conflict de interese, îl paște închisoarea, indiferent de valoarea prejudiciului produs. Magistrații, în schimb, sunt singurii care pot să dea sentințe prin care decid, de exemplu, că lor nu li se taie privilegiile și nu le scad veniturile odată cu cele ale celorlalți oameni.
Dar poate că așa trebuie să fie. Poate că înțelegem, mulți dintre noi, în mod complet eronat democrația, legile, Constituția și statul de drept. Da, chestia aia cu “toți oamenii sunt născuți egali” este o utopie. Dar măcar lăsați-ne pe noi să-i alegem pe cei mai inegali dintre noi care să ne conducă, iar ambasadorii partenerilor strategici să poată numi cel mult propriii bucătari, nu să impună elitele nesupuse legii ale țărilor care-i găzduiesc vremelnic.