Nimeni nu este mai presus de lege, ni se spune în Constituție, articolul 16, alineatul 2. Dar Constituția nu mai pare să fie de mult legea fundamentală a țării, ci o broșurică pe care și-au făcut mâna George R.R. Martin ori J.K. Rowling, J.R.R. Tolkien sau alți reprezentanți ai genului fantasy.
Prezumția de nevinovăție, un drept fundamental garantat de Constituție, a dispărut de multă vreme în neant. Zeci de oameni s-au trezit cu viețile și carierele distruse după ce procurorii au declanșat tăvălugul, deși, în final, s-a dovedit că nu erau vinovați. Nu mai conta. Fuseseră deja condamnați, după o formulă consacrată în anii ’90 ai secolului trecut: în direct și la ore de vârf.
Și, totuși, deși nimeni nu este mai presus de lege, pentru aceste vieți distruse n-a plătit nimeni. Pentru că nu există lege. Da, în România magistrații sunt scutiți de rigorile vreunei legi care să-i facă, eventual, responsabili pentru greșelile lor, voite sau întâmplătoare. Medicii, care, la rândul lor, pot, din greșeală, să influențeze o viață în rău, pot fi făcuți responsabili și pot fi obligați să plătească. Judecătorii sau procurorii (în măsura în care și aceștia sunt considerați magistrați conform școlii de gândire cam autoritariste a statului român) nu au nici o teamă în direcția asta. Orice decizie profesională ar lua, oricât de greșită ar fi, nu li se poate întâmpla nimic. Nu neapărat, repet, pentru că ar fi deasupra legii, ci pentru că sunt de-a dreptul fără de lege.
Una dintre mizele respingerii noilor legi ale Justiției este tocmai această lege a responsabilității magistraților, pe care mai ales procurorii nu și-o doresc. Sunt și judecători cărora le displace ideea, dar parcă nu la fel de mulți precum procurorii.
Și mai e ceva ce, în mod surprinzător, îi deranjează din ce în ce mai mult pe procurorii români: Inspecția Judiciară. Raportul acesteia despre DNA a deranjat și nu prea. Dar șefa DNA a părut mai deranjată de faptul în sine că e și domnia-sa asemeni altora și că activitatea îi poate fi controlată. Informațiile făcute publice luni de o parte a inspectorilor care au cercetat activitatea DNA ne vorbesc despre o Inspecție Judiciară care, în mod straniu, e deosebit de curtenitoare cu cercetatul, ba, mai mult, e dispusă să schimbe regulile în vigoare pentru ca cercetatul să iasă curat ca lacrima.
Așadar, în originala democrație românească, deși suntem toți egali și supuși acelorași obligații, având și aceleași drepturi stabilite de Constituție, există oameni pentru care inegalitatea e cuvânt de ordine. Ei sunt mai presus de rigorile legilor existente și li se face favoarea întârzierii apariției unor legi care să-i responsabilizeze. Dacă un ales comite un conflict de interese, îl paște închisoarea, indiferent de valoarea prejudiciului produs. Magistrații, în schimb, sunt singurii care pot să dea sentințe prin care decid, de exemplu, că lor nu li se taie privilegiile și nu le scad veniturile odată cu cele ale celorlalți oameni.
Dar poate că așa trebuie să fie. Poate că înțelegem, mulți dintre noi, în mod complet eronat democrația, legile, Constituția și statul de drept. Da, chestia aia cu “toți oamenii sunt născuți egali” este o utopie. Dar măcar lăsați-ne pe noi să-i alegem pe cei mai inegali dintre noi care să ne conducă, iar ambasadorii partenerilor strategici să poată numi cel mult propriii bucătari, nu să impună elitele nesupuse legii ale țărilor care-i găzduiesc vremelnic.
2.220 de vizualizări
A mai aparut o gluma cum ca nu poti sa iesi din puscarie ptr ca nu ti-a facut inca hotel…
Vorbiti despre principii intr-o tara fara de printzip, am zis.
Un articol excelent dar mult prea pertinent pentru realitatea romaneasca.
In locul in care zicala „nu iese fum fara foc” e norma nu are cum sa fie altfel.
Foarte putini romani mai pot sa gandeasca normal despre justitie sau despre orice altceva dupa ce au fost lobotomizati brutal de media si politicieni.
Iar parsivenia sta in faptul ca atunci cand vorbim despre politicieni e greu sa spui ca e vreunul curat. Or discreditarea lor oficiala nu face decat sa confirme ceea ce oamenii deja gandesc. Condamnarea nu mai conteaza, nu numai justitia ci si publicul se sterge la fund cu prezumptia de nevinovatie. Lumea vrea sange si simulacru de dreptate populara, nu mai are nimeni rabdare pentru o justitie corecta.
Din pacate, jumatatea asta de masura a devenit o arma letala la nivel politic ce trece in rezerva politicienii nedoriti de sistem, parteneri strategici si alti factori de decizie din umbra. De aceea justitia romana si-a schimbat un pic profilul si obiectivele, saltand din pozitia de a treia putere in stat direct pe primul loc unde scrie simplu: PUTEREA celor ce conduc din umbra. Or astia nu pot fi trasi de raspundere in fata lumii pentru ca nu prostimea ii tine acolo unde sunt. E simplu.
Intre timp hoarde si clanuri de talhari si stapani de sclavi evolueaza nestingherite in spatiul carpato-danubiano-pontic. Pentru ca justitia are alte treburi mai importante.
Lasati orice speranta voi ce intrati…
Citesc si raman mai prost decat inainte…Fratilor, treziti-va! Scoatem infractori din puscarii pt ca stau prea multi in camera? Pai nu mai sunt locuri la ocnele de sare? In minele de carbune ? Prieteni, cat tump STAI, efectiv stai, ca la hotel, cum D-zeu sa nu recidivezi? Prost sa fii….Vlad Tepes gasise solutia… Trebuie doar aplicata. „Judecatii voi dupa FAPTA si dati-le RASPLATA”. Dar la toti ! Si in rest, numai de bine! „Avem conducatorii pe care ii meritam”.