Cum a pus reforma lui Bolojan frână investițiilor

Luni după-amiază, pe pagina de Facebook a Guvernului era anunțată cu mare mândrie întâlnirea premierului cu o delegație de investitori internaționali, de la J.P. Morgan. Iar la întâlnirea asta, reprezentantul delegației ar fi declarat că „România rămâne o țară de interes pentru piețele financiare“, remarcând „atât oportunitățile de creștere, cât și necesitatea unor politici clare de responsabilitate fiscală“. Bașca, oamenii s-au mai arătat interesați și de stabilitatea  politică internă, absolut esențială pentru investitori. Pare că așa frumos au vorbit oamenii ăia de zici că au făcut-o după dictare. Până la urmă, ce să și zică în mod public? Nu-i clar dacă vizita respectivă e o pură coincidență sau dacă e un efect al măsurilor luate de Bolojan în domeniul fiscal, însă e clar că treaba e groasă.

Reforma lui Bolojan, predictibilitate zero

Mai departe de pachetul de legi adoptat în domeniul măsurilor fiscale, modul în care acesta a fost întocmit și adoptat va fi provocat cel puțin o încetinire a ritmului de investiții, ba chiar un blocaj în ce privește multe dintre investițiile mari deja planificate. Iar asta pentru că tot ceea ce a făcut Guvernul Bolojan cu acest pachet de legi nu e altceva decât să anuleze unul dintre cele mai importante aspecte pentru potențiali investitori, respectiv predictibilitatea. Ordinea în finanțe, pe care Bolojan a asumat-o ca prioritate, a lăsat în piețe senzația unei abrambureli și incapacități în a stabili în mod clar nu atât ce se schimbă, cât dacă ceea ce se schimbă rămâne bătut în cuie. Iar asta datorită în special procesului în urma căruia s-a ajuns la forma finală, pentru care Guvernul și-a asumat răspunderea.

Un semnal de alarmă în nouă pași

Până la forma finală a pachetului de legi privind măsurile fiscale au existat nu mai puțin de nouă etape în care s-a decis, modificat, decis și modificat iar. În primă fază, proiectul inițial a fost întocmit de către premierul Bolojan și de un grup de consilieri. Este vorba, spun mai multe surse, despre un grup informal de consilieri, care ar proveni din mediul privat și ar avea legături cu una dintre marile companii de consultanță. Probabil de aici ar fi plecat și minunata inițiativă cu reducerea impozitului aplicat multinaționalelor, măsură care s-a dovedit a fi muniție pentru PSD, bașca s-a și renunțat la ea.

Cu acest inițial proiect de lege, a existat o a doua întâlnire de discuții și negocieri asupra pachetului, împreună cu reprezentanții Ministerului Finanțelor Publice. Un minister altfel condus de PNL. De aici a ieșit un proiect nou, îmbunătățit.

A urmat o a treia întâlnire pe tema pachetului de legi, între Guvern, reprezentanți ai MFP și diverse organizații profesionale și patronate, unde au fost luate în calcul punctele de vedere din mediul de afaceri. De aici au și apărut în mas-media primele variante ale pachetului legislativ.

O a patra întâlnire, în care au și fost operate modificări pe text, a avut loc la nivelul Guvernului, pentru ca mai apoi varianta convenită în acest punct să fie discutată în cadrul ședinței de coaliție, unde s-a căzut de acord asupra unei noi forme.

După ședința de coaliție a urmat o altă ședință, a șasea, în care a fost luată decizia de asumare a pachetului de măsuri.

A urmat un proces de noaptea minții, în care nu doar parlamentari, ci și partidele în sine, grupurile parlamentare, absolut toate, au început să depună amendamente. Practic, după un acord în ședința de coaliție, toată lumea a început să depună amendamente și să vrea modificarea pachetului de legi. Bașca, cele mai multe amendamente au fost depuse tocmai de partidele din arcul guvernamental, prin intermediul grupurilor parlamentare ale USR, PNL și PSD. Or, imaginați-vă doar această situație, în care în cadrul unei ședințe de coaliție se cade de acord asupra unui proiect, pentru ca mai apoi grupul PNL, unde PNL are și Ministerul Finanțelor, să vină cu amendamente care să modifice un proiect asumat.

A urmat, desigur, o nouă ședință a coaliției, una în care au fost acceptate sau respinse diverse amendamente, astfel încât pachetul final de legi a fost asumat abia într-o a noua întâlnire la nivelul Guvernului. Iar acest pachet a ajuns, în cele din urmă, să fie asumat în Parlament și a intrat în vigoare odată cu respingerea moțiunii de cenzură care-l viza.

Un mediu de afaceri rămas spectator cu gura căscată

Între prima variantă, propusă de premier & consilierii informali, și ultima variantă, negociată cu asociații profesionale, cu mediul de afaceri și amendată la greu de partide, cel puțin două sau trei variante de lucru au ajuns în spațiul public. Iar diferențele dintre aceste variante erau substanțiale. Or, un astfel de comportament, în care lucrurile sunt nu doar volatile, dar există și dovada clară că schimbările pot fi esențiale, nu are cum să ofere mediului de afaceri o siguranță. Orice investitor normal la cap, care a avut bucuria să asiste la tot acest proces, chiar și citind doar cele câteva variante apărute în spațiul public, fără să fi inițiat un due diligence care să îi asigure acces la absolut toate schimbările din întregul proces, nu are cum să fie convis de faptul că actualul pachet stabilește niște reguli care vor rămâne în vigoare o perioadă suficient de mare încât să cuprindă un business plan serios. În plus, ideea că tot ce a fost refuzat partidelor acum ar putea fi introdus în sistem prin intermediul unor procese legislative sau, chiar mai simplu, prin amendamente la proiectul de lege privind Bugetul de stat, nu va face altceva decât să țină investitorii într-un punct în care așteaptă vremuri mai calme.

Cu toate că, dacă e să fim cinstiți, e foarte posibil ca acestea să fi fost vremurile cele mai calme, căci ne așteaptă un final de 2025 și un început de 2026 cu prea multe provocări pentru a putea miza pe liniște.