Vremea useriștilor

Ce a promis USR?

Tinerețe. Și uite-i pe junii de altădată evadînd din splendoarea vîrstei studențești, avansînd spre 50 de ani, ajungîndu-i din urmă pe pesediștii și liberalii din generația mijlocie, copiindu-le tot mai mult năravul.

USR a mai promis studii. Și iată-i, azi, pe unii dintre lideri bîlbîindu-se în fața diplomelor eliberate de Bioterra și a universităților abandonate (dar trecute în CV ca absolvite), invocînd ridicola facultate de jurnalism și jalnica SNSPA, strecurîndu-și în CV masterate de care se poate rîde sau scurte stagii în universități străine care dau diplomă de vizitator, trecute apoi la capitolul „educație“.

USR a mai promis caracter, etică, morală. Și iată-i, azi, pe liderii partidului primind recompensa de ministru după ce și-au trădat candidatul la președinție în plină campanie electorală.

USR a promis și anvergură politică, smulgerea țării din provincialism și marginalizare, deschiderea canalelor internaționale, „o altă politică externă“. Și iat-o pe Oana Țoiu. Sau iată-l pe Nicușor (fondator al USR, susținut de USR, partener al USR) întîlnindu-se cu o coafeză din America, în timp ce România lipsește de la Casa Albă, de la ONU, de la Coaliția de Voință și merge complet nepregătită la summit-uri NATO.

USR a promis soluții și acțiune, bazate pe un curaj tineresc, absent la partidele bătrîne. Și iată-i, azi, pe toți cei patru reprezentanți ai lor (trei membri și un președinte), lîncezind în Consiliul Suprem de Apărare a Țării, muți și încremeniți, căzuți în transa nepăsării, la fel ca pesediștii și liberalii, în timp ce România se zbate sub nevoia unor decizii urgente pe care nu îndrăznește nimeni să le ia. Apărarea, economia, politica externă, securitatea națională, domeniile de care depind siguranța, bunăstarea și relevanța României, sînt paralizate prin apatia însumată a useriștilor, pesediștilor și peneliștilor din CSAȚ.

Moda acestui partid teribilist trece. Vîrsta lui înaintează și vine deja rîndul altor partide tinere, cum ar fi grupările suveraniste sau cum ar putea fi un partid revoluționar de stînga, hrănit din inegalitatea mondială în care se zbat săracii.

USR e azi la apogeul puterii lui. A pus mîna pe poziții importante în Guvern și în stat, după ce a patinat zece ani pe gheața propriului mit intelectual și după ce a avut vreme să regrete ideea prostească de a ieși de la guvernare. Ar trebui să știe că e în luptă cu timpul, cu termenul de expirare, cu plictiseala susținătorilor. Ar trebui să înțeleagă că acum e vremea lui, că niciodată nu va mai fi aici, atît de puternic și atît de bine ajuns, că dacă nu vorbește și nu acționează la înălțimea acestei ocazii, dacă nu profită acum de ceea ce are, norocul i se termină, fereastra de oportunitate i se închide. Dacă USR continuă jocul de mediocritate, dacă rămîne la nivelul partenerilor de coaliție, va ajunge repede ca ei: un partid de la care nu se mai așteaptă nimic. Și tot ce urmează după asta va fi descompunere și irelevanță, căci USR nu are mii de primari și consilieri care să-l salveze la urne.

Ultima încurajare pentru USR: e, încă, partidul cu cea mai bună educație. Dezamăgitor prin lideri, dar superior celorlalte partide prin membri, USR are un nivel de pregătire școlară mai ridicat decît partidele vechi. Liderii USR ar trebui să folosească acest avantaj și, în loc să se molipsească de suficiența funcției, ar face bine să stoarcă idei din stocul partidului. E mare criză de inteligență pe piața politică. E lipsă de idei, e cerere de planuri, e loc pentru proiecte și viziuni. Iar aceste așteptări nu se rezolvă nici cu ranga, nici cu trotineta, nici cu plîngeri penale, și nici văitîndu-te de inferioritate numerică. Criza politică nu înseamnă război, ci ocazia de a-ți etala diferența.

Sînt două feluri de deces politic: prin boală cronică sau prin infarct. Partidele vechi se încadrează la suferință lungă. Ele sînt digerate lent de istorie, pier cîte puțin de-a lungul deceniilor. Dar partidele noi mor fulgerător, așa cum au pățit noul PNȚ-cd, PUNR-ul, România Mare, UNPR-ul. USR are zece ani, a ajuns la maturitate și a intrat în termenul istoric pentru infarct. Dacă nu se tratează acum, dacă nu scapă de bolile copilăriei și de hormonii adolescenței întîrziate, nu are scăpare. Vremea useriștilor începe să treacă.