1) Eminescu își amintește că și el, atunci când era student la Viena, a fost prins de Poliție beat la volan. Nu i-a spus niciodată lui Titu Maiorescu despre acest incident și-l întreabă pe Creangă dacă ar fi cazul să-i spună.
– Ce contează? Au trecut aproape douăzeci de ani.
– Și la Cîțu tot douăzeci de ani au trecut, dar uite că a contat. O greșeală din trecut te urmărește, chiar dacă s-a întâmplat acum foarte mult timp. Trecut-au anii, ca nouri lungi pe șesuri. Vreme trece, vreme vine, tu te-ntreabă și socoate…
– Bădie Mihai, te rog! Încetează, nu pot să mă concentrez dacă mă iei cu versuri.
– Sunt versuri meșteșugite.
– Chiar și-așa! Sincer, mă irită. Măcar de-ar fi o snoavă hazlie din popor, o zicătoare cu tâlc, ceva. Dar nu! Tot ce poți să versifici sunt gânduri sumbre despre moarte și decădere.
– Păi, despre asta era discuția, despre cum trece timpul!
– Ba nu! Era despre dacă să-i spui sau nu lui Titu Maiorescu ce s-a întâmplat.
– Și să-i spun sau nu?
– N-are rost. De ce i-ai spune, bădie Mihai? Nu e ca și cum ești într-o funcție importantă sau ceva.
– Poate că acum nu sunt. Dar nu se știe niciodată. Dacă mă numește într-o funcție politică, dar eu am omis să-i spun despre greșeala asta a mea din trecut?
– Îi spui atunci.
– Poate că o să omit. Sub imperiul momentului… Cine știe. Mai bine îi zic acum.
– Bădie Mihai, eu zic să nu te pripești.
Creangă și Eminescu încep să bea și să dezbată ce-i mai bine de făcut. Pe la 3 dimineața, amândoi ajung la concluzia că ar fi bine să-i zică lui Titu Maiorescu adevărul, în ideea că renumitul critic o să fie impresionat de sinceritatea lui Eminescu și, ca urmare, o să-i facă rost de o funcție publică, pentru că mai rar om ca el.
Pleacă cei doi spre Maiorescu, doar că-și dau seama că Maiorescu stă în afara Bucureștiului, undeva prin Corbeanca, și că pot ajunge acolo doar cu mașina. Eminescu se urcă la volan. Beat. După o oră, Titu Maiorescu e trezit din somn de un telefon. Era Eminescu.
– Nea Titu, zice Eminescu, vreau să-ți zic că am făcut o mare greșeală.
– Ce greșeală?
– M-a prins Poliția beat la volan.
– Când?
– În urmă cu douăzeci de ani…
– E, asta e, a trecut mult timp de-atunci. Păcatele tinereților…
– Și acum. Tocmai am suflat în fiolă și e groasă rău. Te-am sunat să te-ntreb dacă poți să vii să mă iei de la secție. N-am pe cine să sun. Mai eram cu Creangă, dar a sărit din mașină și a fugit în pădure.
2) Creangă vrea să meargă la marșul Pride alături de Eminescu, Veronica Micle și Caragiale, dar se teme că o să-l vadă Gigi Becali la televizor și-o să-l răspopească.