Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

1) Eminescu merge să vadă finala de la Euro 2020 la o terasă din Centrul Vechi, îmbrăcat cu un tricou al Angliei. La masa vecină, fani ai Italiei. Deși ai fi putut crede că-s italieni veniți în vacanță sau cu treabă în România, de fapt erau niște băieți din Dorohoi care lucrau pe șantier la Milano. După ce intră-n vorbă cu ei, Eminescu le spune suporterilor că și el e din nordul Moldovei, dar dânșii se uită la el cu […]

După proba de română, Eminescu e foarte ofticat că anul ăsta n-a picat la Bac nimic din opera lui. Creangă încearcă să-l consoleze și îi arată partea bună a lucrurilor. – Lasă, bădie Mihai, măcar nu mai au elevii motive să te urască! – Cui îi pasă de elevi? De-aia-s poet care se face la școală, ca să mă urască. Dacă voiam să fiu popular, scriam versuri pentru Tzanca Uraganul. – Tzanca cine? – Nu contează. Eminescu face o pauză […]

Eminescu îl anunță pe Creangă că o să lipsească peste week-end din București și-l roagă să treacă pe la el ca să-i hrănească pisica. – Dar unde mergi, bădie Mihai? – Mă duc la mare, la Krapeț. La bulgari. – Știu unde e Krapeț. – Am vrut să fie clar pentru toată lumea, inclusiv pentru cei care citesc dialogurile dintre noi. – Foarte isteț din partea ta, bădie Mihai. – Bine, atunci. Îți las aici cheile, să-i dai de mâncare […]

Eminescu găsește, printre suporterii ucraineni din Centrul Vechi, câțiva foști colegi de la liceul din Cernăuți. Încep să depene amintiri din liceu, cum doar Eminescu era capabil să depene, fiind de notorietate că Eminescu era un depănător redutabil, pe care numai Creangă îl întrecea, însă Creangă nu se pune, pentru că la el depănarea amintirilor era profesia de bază și el, practic, din asta trăia. – Mai știți când am chiulit de la chimie ca să mă duc în codru […]

Eminescu își face podcast pe YouTube, dar nu invită pe nimeni, preferând să citească poezii despre natură sau care glorifică trecutul național, punându-l în opoziție cu prezentul corupt. Veronica Micle îi sugerează lui Eminescu să-l invite pe comediantul Teo, că sigur vine. – Și spune chestii interesante, să știi, completează Veronica Micle, pe care Caragiale o dusese în secret la stand-up, în Club 99. L-am văzut și la iUmor, avea niște glume bune despre COVID și conspirații. – Degeaba, dacă […]

Ca să mai facă rost de bani, Eminescu își deschide o academie online de poezie, pentru cei care vor să-și dezvolte aptitudinile de poeți și să ajungă, la fel ca el, în manualul de Română de clasa a XI-a și în subiectele de la Bac. În descrierea cursului, Eminescu îi asigură pe potențialii clienți că „e ușor a scrie versuri când nimic nu ai a spune, înșirând cuvinte goale ce din coadă au să sune“. Prin urmare, nimeni n-ar trebui […]

Eminescu intră în redacția ziarului Timpul și se plânge că și-a pierdut aproape toți banii după ce s-au devalorizat criptomonedele. – Aveai bani băgați în bitcoin, monșer? se miră Caragiale. – Nu doar în bitcoin. Și în ethereum, și în dogecoin. Am crezut că e o chestie sigură. Practic, am pierdut toți banii pe care i-am câștigat ca sufleur în trupa lui Pascali. Acum trebuie s-o iau de la capăt. – Eu aș face altceva dacă aș fi în locul […]

Eminescu e foarte ofticat că piesa pe versuri scrise de el n-a ajuns în finala Eurovision de la Rotterdam. – Despre ce era cântecul? îl întreabă Veronica Micle. – Nu mai contează acum. – Dar sunt curioasă. Nu, pe bune, despre ce era cântecul? – Chiar vrei să știi? – Tocmai de-aia te întreb. – Bine, fie. Era despre bătălia de la Rovine. – Uau! De ce-ai face așa ceva? De ce ai înscrie la Eurovision o piesă despre Mircea […]

Eminescu merge în Vama Veche în primul week-end de după relaxare, dar își pierde telefonul pe plajă în timpul nopții. A doua zi începe să-l caute, dar fără succes. Se întinde pe nisip, explicându-i Veronicăi, cu care venise la mare, că mai are un singur dor, să fie lăsat să moară la marginea mării, în liniștea serii. – E doar un telefon, calmează-te! îl îndeamnă Veronica. – Ce să mă calmez? Tu-ți dai seama că nu mai sunt eu fără […]

Creangă e foarte furios că prințul Emanuel von und zu Liechtenstein l-a omorât pe ursul Arthur. Îi spune lui Eminescu că-l știa personal pe urs și nu de puține ori a mers la el în pădure ca să-i facă masaj atunci când se trezea cu spatele anchilozat, după câte o beție în Centrul Vechi. – Mergeai la urs ca să te maseze? se miră Eminescu. – Da. Ce te miri așa? Tu știi ce bine se pricepea? – Dar nu […]

Ion Creangă merge de 1 Mai la mare, împreună cu o fată Bianca, pe care a cunoscut-o pe Tinder. E prima oară când cei doi se văd în viața reală. Cu o seară înainte, Creangă și Bianca au stat la povești la telefon până după miezul nopții. Bianca a povestit despre cum a fost să lucreze de-acasă în ultimul an, de când cu pandemia, iar Creangă a povestit despre un crai care avea trei feciori și despre cum voia craiul […]

Eminescu și Caragiale beau o bere de import la o terasă din Centrul Vechi. – Bro, știi care e cusurul tău? îi zice Caragiale lui Eminescu. – Care e? întreabă Eminescu, vizibil interesat, pentru că e un tip foarte nesigur pe el și-i mereu atent la oamenii care-i spun că ar avea posibile defecte. – Bro, cusurul tău e că n-ai autoironie. – Cum adică? – Adică nu te iei singur la mișto. – Da, sigur, asta mai lipsea. După […]

În timp ce umbla noaptea pe lângă plopii fără soț, Eminescu e legitimat de o patrulă de poliție, care observă că poetul n-are declarație pe propria răspundere. Eminescu le arată legitimația de ziarist la Timpul, dar polițiștii sunt greu de convins. – Și ce făceați la ora asta pe stradă? – Pregăteam o investigație. – Despre ce? – Despre plopii fără soț. E un material care o să se lase demisii în Guvern și la Primăria Capitalei. Știți, Ministerul Dezvoltării […]

Eminescu merge să se vaccineze pe Blaj, pentru că acolo a găsit loc liber pentru Pfizer. Când ajunge în mica urbe din Ardeal, poetul declamă cu patos: „Te salut, mică Romă!“. Câțiva băieți care sparg semințe în fața unei agenții de pariuri din centrul orașului îl aud și se iau de el: – Vezi că nu toți de pe-aici am fost pe Roma! Văru’ Costel a fost pe Torino și Sandu cu tot neamul lui abia s-a-ntors de pe Anglia. […]

24 ianuarie Pentru că activez ca jurnalist la Timpul, deci sunt lucrător esențial, am reușit să mă înscriu pe platforma de vaccinare și să mă vaccinez. Nu la mine-n codru, ci într-un codru vecin, unde am găsit locuri. Vreau să spun că procedura a mers foarte rapid. Asistenta de la centrul de vaccinare m-a întrebat dacă am vreo alergie și eu i-am zis că da, sunt alergic la ipocrizia și corupția din societatea românească, după cum se vede foarte bine […]

29 decembrie Dragă jurnalule, tocmai a trecut un an greu pentru mine. Am scris doar 425 de strofe, dintre care doar cinci-șase sunt publicabile într-un manual de limba română și nici măcar una nu se pretează pentru Bac. Și, cumva, e de înțeles. Din cauza defrișărilor masive, avem tot mai puține suprafețe de codru care să mă inspire și despre care să scriu. I-am explicat și Veronicăi Micle și m-a îndemnat să fac o vizită la IKEA, sub formă de […]

25 octombrie Mi-a venit o nouă idee de poveste. S-o trec aici, ca să n-o uit. Povestea s-ar numi „Fata babei și fata moșneagului“ și e despre două fetițe care nu mai pot merge la școală în această perioadă, pentru că sunt crescute de persoane în vârstă, cu comorbidități. 26 octombrie M-am întâlnit azi cu bădia Mihai. Și-a lăsat mustață și arată cam ciudat. Aproape că nu mai seamănă deloc cu figura tinerească și senină de pe bancnota de 500 […]

19 octombrie Pe lângă plopii fără soț adesea am trecut. Mă cunoșteau vecinii toți, tu nu m-ai cunoscut, pentru că purtam mască, așa cum cere legea după ce rata de infectare în București a ajuns de peste 3 la mie. Sper că apreciezi că port mască, dragă V. Fac asta ca să mă protejez de COVID-19, dar și de sifilis, o maladie care poate să răpună un poet romantic zdravăn cât ai zice „somnoroase păsărele“.   20 octombrie Cred că […]

Am vrut să ies puțin și să mă plimb prin codru, dar le-a închis Primăria pe toate. Incredibil. Nu mai pot să-mi practic meseria, iar ca mine, alte zeci de poeți romantici care trăiesc din poemele pe care le scriu despre natură. Nu credeam să-nvăț a muri de foame vreodată. Bun, deci trebuie să mă distanțez social. Nimic mai simplu pentru un geniu care oricum nu prea se amestecă cu muritorii de rând. Am trecut pe la Titu Maiorescu, să-l […]

Mihai Eminescu – Ce te legeni, codrule, fără ploaie, fără vânt?… – Hmm, nu știu care dintre noi se leagănă. – Ce vrei să spui? – Uită-te la tine, abia te mai ții pe picioare. Fii sincer, cât ai băut? – O bere. Hai, două, dar să știi că erau mici. – De fapt, nici nu mă interesează. Te rog să nu te mai sprijini așa de stejarul ăla, că nu-i de fier. – A, scuză-mă. – Și mai e […]

Editoriale