Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

24 ianuarie Pentru că activez ca jurnalist la Timpul, deci sunt lucrător esențial, am reușit să mă înscriu pe platforma de vaccinare și să mă vaccinez. Nu la mine-n codru, ci într-un codru vecin, unde am găsit locuri. Vreau să spun că procedura a mers foarte rapid. Asistenta de la centrul de vaccinare m-a întrebat dacă am vreo alergie și eu i-am zis că da, sunt alergic la ipocrizia și corupția din societatea românească, după cum se vede foarte bine […]

29 decembrie Dragă jurnalule, tocmai a trecut un an greu pentru mine. Am scris doar 425 de strofe, dintre care doar cinci-șase sunt publicabile într-un manual de limba română și nici măcar una nu se pretează pentru Bac. Și, cumva, e de înțeles. Din cauza defrișărilor masive, avem tot mai puține suprafețe de codru care să mă inspire și despre care să scriu. I-am explicat și Veronicăi Micle și m-a îndemnat să fac o vizită la IKEA, sub formă de […]

25 octombrie Mi-a venit o nouă idee de poveste. S-o trec aici, ca să n-o uit. Povestea s-ar numi „Fata babei și fata moșneagului“ și e despre două fetițe care nu mai pot merge la școală în această perioadă, pentru că sunt crescute de persoane în vârstă, cu comorbidități. 26 octombrie M-am întâlnit azi cu bădia Mihai. Și-a lăsat mustață și arată cam ciudat. Aproape că nu mai seamănă deloc cu figura tinerească și senină de pe bancnota de 500 […]

19 octombrie Pe lângă plopii fără soț adesea am trecut. Mă cunoșteau vecinii toți, tu nu m-ai cunoscut, pentru că purtam mască, așa cum cere legea după ce rata de infectare în București a ajuns de peste 3 la mie. Sper că apreciezi că port mască, dragă V. Fac asta ca să mă protejez de COVID-19, dar și de sifilis, o maladie care poate să răpună un poet romantic zdravăn cât ai zice „somnoroase păsărele“.   20 octombrie Cred că […]

Am vrut să ies puțin și să mă plimb prin codru, dar le-a închis Primăria pe toate. Incredibil. Nu mai pot să-mi practic meseria, iar ca mine, alte zeci de poeți romantici care trăiesc din poemele pe care le scriu despre natură. Nu credeam să-nvăț a muri de foame vreodată. Bun, deci trebuie să mă distanțez social. Nimic mai simplu pentru un geniu care oricum nu prea se amestecă cu muritorii de rând. Am trecut pe la Titu Maiorescu, să-l […]

Mihai Eminescu – Ce te legeni, codrule, fără ploaie, fără vânt?… – Hmm, nu știu care dintre noi se leagănă. – Ce vrei să spui? – Uită-te la tine, abia te mai ții pe picioare. Fii sincer, cât ai băut? – O bere. Hai, două, dar să știi că erau mici. – De fapt, nici nu mă interesează. Te rog să nu te mai sprijini așa de stejarul ăla, că nu-i de fier. – A, scuză-mă. – Și mai e […]

Mihail Sadoveanu:„Nechifor Lipan a plecat să cumpere oi de la niște ciobani de pe Rarău și nu s-a mai întors. Cel mai probabil, a trecut Dunărea la sârbi. De la frații lui n-am aflat nimic, pentru că sunt jderi și nu pot vorbi. Nevastă-sa, Vitoria Lipan, e foarte încăpățânată și nu vrea să spună unde a pitit c-ul care-i lipsește din nume.“ Nichita Stănescu:„Dacă mi-aș scrie nota informativă pe talpa piciorului tău, nu-i așa că ai șchiopăta un timp, până […]

Mihai Eminescu: „Despre situația familială a Cătălinei, pot spune că e singură la părinți și că are rude mari, împărătești, deci originile ei nu-s deloc sănătoase. Despre caracterul ei, aș putea spune că e mândră-n toate cele, cum e Fecioara între sfinți și luna între stele, dacă mi se permite comparația. Din păcate, o influență nefastă asupra ei o are Cătălin, viclean copil de casă, ce umple cupele de vin mesenilor la masă. Rămâne de văzut de unde au ei […]

La 15 ianuarie, în fiecare an, la Școala nr. 71 din București, directoarea, doamna Măinescu, ne aduna „în careu” cînd trebuia să înceapă orele și la cursul gimnazial. Apoi, ea și profesoarele de română ne vorbeau tuturor despre Mihai Eminescu. După aceea porneau pick-up-ul și îl auzeam de pe placă pe actorul George Vraca recitînd Luceafărul. Doamna Măinescu era soția poetului și epigramistului Tudor Măinescu. Avea și ea umor, dar nu-l prea risipea pe elevi. În școală însă era o […]

Jurnalul lui Albert Einstein (escroc și plagiator) 21 martie 1905 M-am uitat pe manuscrisele lui Eminescu. Sunt fascinante. Omul ăsta e un geniu al fizicii. Ia fii atent ce zice băiatul ăsta într-o poezie: ”Fruntea albă-n părul galben / Pe-al meu braț încet s-o culci, / Lăsând pradă gurii mele / Ale tale buze dulci…” Am făcut zeci de ecuații, scheme, grafice și matrice, am umplut table întregi cu modelarea matematică a acestei strofe și am ajuns la o concluzie […]

Două nevoi imperative frămîntă opinia publică de la noi. Una e să fim buni români. A doua e să fim romantici. Pe prima am tot disecat-o în episoadele precedente și (cei mai avizați știu) în recent apăruta carte Tradiții la sperofertă (Cartier, 2015). Știm bine că revirimentul românismului e cauzat de reacția la globalizarea intensivă din anii așa-zisei „tranziții”, dar și de propaganda național-comunistă a deceniilor precedente. Dar de ce e musai să fim romantici? De ce să demonstrăm că […]

Eminescu poet popular este pus deseori în umbră de Eminescu poet național. Înainte de a deveni instituție de stat (nu întotdeauna una culturală), Eminescu a fost, decenii la rînd, o vedetă a românilor simpli, mai mult sau mai puțin alfabetizați. „Un rockstar”, cum spune analistul media Iulian Comanescu în cartea Cum să devii un Nimeni (Humanitas, 2009). În modernismul incipient, în care România nu avea televizoare, ci romanțe pe plăci de gramofon, Poetul lansa postum hit după hit, inspirînd generații […]

Carne de pui La Provincia
Big Fish
Editoriale
Iubitori de arta