Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Scene istorice

Zoom Scene istorice

Mihai Eminescu

– Ce te legeni, codrule, fără ploaie, fără vânt?…

– Hmm, nu știu care dintre noi se leagănă.

– Ce vrei să spui?

– Uită-te la tine, abia te mai ții pe picioare. Fii sincer, cât ai băut?

– O bere. Hai, două, dar să știi că erau mici.

– De fapt, nici nu mă interesează. Te rog să nu te mai sprijini așa de stejarul ăla, că nu-i de fier.

– A, scuză-mă.

– Și mai e ceva care nu-mi place. Să zicem că m-aș legăna. Nu mă legăn, dar să zicem că aș face-o. Care-i problema ta? De ce mă-ntrebi, și nu oricum, ci în versuri, de parcă vrei să faci și mare caz din asta?

– Nu vreau să fac mare caz.

– Ascultă-mă, că n-am terminat. Deci ce problemă ai tu că eu mă legăn cu frunzele la pământ, fără ploaie, fără vânt? Pare că mă judeci. Era mai OK dacă mă legănam cu ploaie și vânt?

– E OK și așa, fără.

– Pe bune, e culmea. Chiar așa, s-au terminat toate temele de pe lumea asta și nu mai ai despre ce să scrii poezii? Ești mare de-acum, ar trebui să umbli după fete la vârsta ta.

– Nu, că umblu…

– Și-atunci de ce mă pisezi pe mine la cap că de ce mă legăn, când eu nici măcar nu mă legăn?

– Bine-bine, o să-ți zic care-i faza.

– Ha! Eram sigur că e o fază la mijloc. Ia zi, ia să te-aud!

– Eu, cu poeziile astea despre codru, mai mult exersez. Adică nu vreau să fac mare lucru cu ele, doar învăț meserie, memorez niște rime, văd care-i treaba cu versificația.

– …

– Ce e?

– Mi se pare destul de aiurea că mi-o zici așa, în față.

– M-ai întrebat, eu ți-am răspuns.

– Da, înțeleg…

– Băi, nu te supăra. Asta e situația. Oricum nu prea se caută poeziile astea despre pădure. Toată lumea are copaci în spatele casei.

– Auzi, dar n-ai putea să…

– Să ce?

– Să bagi și-n volum niște poezii despre mine? Măcar așa, să vezi dacă prind la public. Dacă tot le compui… Mai aude și lumea de mine, că stau singur aici toată ziua, noroc cu jivinele, că ele-mi mai țin de urât.

– OK, o să bag.

– Nici nu trebuie să bagi poeziile în volumul ăsta care apare acum. Poți să le bagi și-n volumul de poezii postume, că o să iasă și ăla curând.

– Cum adică?

– Păi, o să mori tânăr, la 30 și ceva de ani.

– Ce?

– Ce?

Citeşte mai multe despre:

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
  • Cinci ani de singurătate

    12 noiembrie 2019

    “Politicienii sînt ca scutecele. Trebuie schimbați des și din același motiv.” Vechiul aforism, atribuit lui Mark Twain, n-are trecere la români. Președintele României se schimbă doar o dată la zece […]

  • Barna, puntea suspinelor

    12 noiembrie 2019

    USR, alături de PLUS, părea să se poată transforma într-un partid important. Nu atât de important încât să conducă, prea curând, singur, dar suficient de important încât să înceapă să […]

  • Cum am ratat eu scaunul cu patru picioare de la Cotroceni

    5 noiembrie 2019

    După ce ani de zile și-a înmuiat batistuţa de la piept într-o esență de patchouli extrasă din brînza neaoșă de burduf, naţionalistul de operetă Rareș Bogdan și-a imaginat că țara […]

  • Președintele pe care l-am pierdut

    5 noiembrie 2019

    Așa sînt mereu zilele dinainte: însorite și nepăsătoare. Nimic nu arată că ne confruntăm cu involuția speciei prezidențiale și cu abisul celor cinci ani care vin gata irosiți. Să ni-l […]

  • O șansă istorică

    5 noiembrie 2019

    A fost nevoie de 30 de ani pentru ca Ludovic Orban să primească și el o șansă reală în politica mare. Chiar dacă, de-a lungul vremii, șanse a mai avut, […]