19 octombrie
Pe lângă plopii fără soț adesea am trecut. Mă cunoșteau vecinii toți, tu nu m-ai cunoscut, pentru că purtam mască, așa cum cere legea după ce rata de infectare în București a ajuns de peste 3 la mie. Sper că apreciezi că port mască, dragă V. Fac asta ca să mă protejez de COVID-19, dar și de sifilis, o maladie care poate să răpună un poet romantic zdravăn cât ai zice „somnoroase păsărele“.
20 octombrie
Cred că știu cum să rezolv problema pleonasmului din Luceafărul. Cum sună „COVID în jos, Luceafăr blând“? Așa o să le-nchid gura tuturor detractorilor mei care cred că-și aduc aportul la istoria literaturii acuzându-mă pe mine că scriu cu pleonasme.
Ca să nu fiu nevoit să port mereu mască, am renunțat la plimbările prin oraș și am început să umblu doar prin codru. Sper că haiducii care umblă pe-aici și care-i tâlhăresc și ucid pe toți trecătorii nu-s bolnavi de COVID. N-aș vrea să mă întâlnesc cu vreunul dintre ei și să mă infecteze.
21 octombrie
Iar am trecut pe lângă plopii fără soț, dar n-am reușit să mă înțeleg cu V. Erau acolo niște muncitori de la Primărie care toaletau pomii. N-am auzit nimic din ce-a zis V. pentru că-mi urlau toate drujbele în ureche. Până la urmă mi-a trimis un mesaj pe telefon. Cică „să nu mai mai cauți“. Oare ce-ar putea să însemne? Adică să nu mai încerc să aflu cine e ea cu adevărat, pentru că am descoperit-o deja și că ar trebui să o accept așa cum e și să ne carantinăm împreună pentru valul doi al pandemiei? N-am reușit să-mi dau seama. Nu puteam să mă concentrez din cauza oalei cu apă clocotită pe care mi-a turnat-o în cap de la fereastră. „Aș putea să urc și să facem duș împreună“, am strigat la ea, ștergându-mi părul ud cu mâneca hainei.
22 octombrie
Nu prea-mi convine că s-au închis teatrele. Erau buni și banii pe care-i câștigam ca sufleur. Mă întreb ce să fac ca să-mi completez veniturile. Oare aș putea să mă angajez ca sufleur la Glovo? Când unul dintre curieri uită ce conține comanda, eu mă uit pe aplicație și-i șoptesc ce să mai ia.
1.276 de vizualizări
