10 noiembrie
Dragă jurnalule, mi-e tot mai greu să mă plimb prin codru pe jos. Nu mai e ca pe vremuri, când găseai la tot pasul câte o pădure și trebuia doar să ieși din oraș și deja te găseai în desișul unui codru plin de jivine. Acum pădurile s-au retras și e nevoie să mergi sute de kilometri ca să dai de una. E clar, îmi trebuie o mașină. Un simplă și elegantă, dar practică, de poet romantic întârziat care vrea să-i ajungă din urmă pe ceilalți poeți romantici, care n-au ratat startul.
Am mers, prin urmare, în talciocul din Vitan, ca să-mi găsesc o mașină decentă, la volanul căreia să pot trece de codrii de aramă, pentru ca de departe să văd albind și să aud mândra glăsuire a pădurii de argint.
Din păcate, m-au dezamăgit mașinile pe care le-am găsit acolo. Toate-s vechi și nouă toate, ce e rău și ce e bine tu te-ntreabă și socoate. Mie mi-ar fi convenit una care să nu fie nici nouă, nici veche, o Skoda Octavia din 2018 ar fi fost mașina potrivită. E posibil să plec în Germania și să-mi aduc o mașină de acolo. Poate, odată ajuns la Berlin, mai audiez și niște cursuri la Universitate.
11 noiembrie
M-au sunat cei de la Netflix. Vor să ecranizeze Scrisoarea III. Le-am spus că n-am nimic împotrivă, doar că nu accept să-mi masacreze textul. Se pare că tot ce vor e să schimbe titlul, pentru că mulți spectatori vor spune că nu pot urmări Scrisoarea III dacă n-au văzut și primele două scrisori înainte. Am fost de acord. N-o să se mai numească Scrisoarea III, ci Scrisoarea IV. Sau poate că ar fi mai bun ca titlu Scrisoarea 19, pentru că a fost scrisă la finalul anului 2019, în orașul chinez Wuhan, în apropierea pieței de animale vii.
