Eminescu intră în redacția ziarului Timpul și se plânge că și-a pierdut aproape toți banii după ce s-au devalorizat criptomonedele.
– Aveai bani băgați în bitcoin, monșer? se miră Caragiale.
– Nu doar în bitcoin. Și în ethereum, și în dogecoin. Am crezut că e o chestie sigură. Practic, am pierdut toți banii pe care i-am câștigat ca sufleur în trupa lui Pascali. Acum trebuie s-o iau de la capăt.
– Eu aș face altceva dacă aș fi în locul tău, monșer.
– Ce-ai face? Și te rog să nu-mi mai spui „monșer“.
– Aș încerca să scriu o poezie de 99 de strofe pe care s-o vând la Ministerul Educației, ca s-o publice ei în manualele de limba română. Am auzit că astea se vând ca pâinea caldă. Știu, nu se cunoaște, dacă stai să citești comentariile de pe YouTube. Dar o să existe mereu cerere pentru manuale de română. Și, cine știe, dacă poezia e bună, poate o dau ăștia și la Bac.
– Serios?
– Da. Eu am făcut ceva bani cu schița „Vizită“. După ce s-a dat într-un an la Capacitate, mi-am deschis berărie în gara din Buzău.
– Din banii de la Capacitate ți-ai deschis berărie?!
– Și mi-au mai și rămas. Plătesc bine ăștia. N-ai idee ce avere a făcut Sadoveanu din Neamul Șoimăreștilor. Cică vrea acum să-și ia avion privat.
– Pe asta n-o cred.
– Da, da, chiar așa e. A vorbit deja cu Aurel Vlaicu să-i construiască unul.
Ion Creangă vrea să scrie o poveste despre un tip, Dănilă Prepeleac, care pleacă la iarmaroc cu o pereche de boi tineri, pe care-i schimbă pe o căruță, pe care o dă pentru o capră, pe care o schimbă pe un gânsac și tot așa până când rămâne doar cu 0,000001 bitcoin fără nici o valoare.
Titu Maiorescu își publică prima lucrare de exegeză despre Instagram: „Teoria formelor fără fond de ten“. Lucrarea ajunge virală, dar pe TikTok.