Un portret exemplar i-a făcut Universitatea Ecologică București recent răposatului acad. Constantin Bălăceanu-Stolnici. Textul a apărut pe Facebook. „La 20 august a.c. a plecat dintre noi cu aceeași serenitate cu care și-a trăit întreaga viață de peste un veac, cu credință în Dumnezeu și încredere în știință, prof. dr. Constantin Bălăceanu-Stolnici, membru de onoare al Academiei Române și președinte de onoare al senatului Universității Ecologice din București (UEB). Descendent al unei vechi familii boierești a urmat cursurile facultății de medicină (sic!) din capitală devenind medic neurolog și doctor în științe medicale. După 1989 a sprijinit dezvoltarea învățămîntului privat în România, numărîndu-se printre fondatorii UEB în cadrul căreia a predat cursuri de antropologie și neurologie. Plin de înțelepciune, optimist incurabil, generos și spirit ales, academicianul Constantin Bălăceanu-Stolnici ne împărtășea tuturor încredere, sprijin moral și bucuria de a trăi.“
Televiziunile s-au înghesuit să-l firitisească pe Constantin Bălăceanu-Stolnici cînd a împlinit 100 de ani. Academia Română l-a felicitat solemn. Atunci, nici televiziunile, nici Academia n-au găsit de cuviință să amintească de trecutul de turnător al boierului, care a dat rapoarte Securității timp de 25 de ani, încît a fost elogiat pentru hărnicie și pentru exactitatea informațiilor servite cu pseudonimele codificate „Laurențiu“ și „Ionescu Paul“. Într-una dintre aceste note informative, Bălăceanu-Stolnici solicita să fie plătit mai bine pentru serviciile sale, titlul de doctor docent și să fie făcut membru al Academiei. Turnase tot ce se putea turna, inclusiv pe colegii de la Institutul „Ana Aslan“ și pe vechiul său prieten, istoricul Vlad Georgescu, pe vremea cînd acesta era directorul Departamentului Românesc al Europei Libere. Pentru uzul Securității care voia să-l lichideze pe Vlad Georgescu, Bălăceanu-Stolnici a făcut și un plan al locuinței prietenului. În 2007, cînd CNSAS a comunicat că boierul făcuse poliție politică cu turnătoriile sale, B.-S. a negat inițial că ar fi comis murdăriile sinistre dezvăluite de CNSAS. Pus în fața dovezilor neîndoielnice a tăcut, fără să dea nici măcar un semn de regret. Cînd Academia i-a cerut socoteală, a admis că a turnat, dar a adăugat că n-a făcut rău ilustrei instituții cu delațiunile lui. B.-S. n-a fost exclus din Academie fiindcă regulamentul venerabilului for nu prevedea nici o sancțiune pentru turnătorii.
Cîțiva ani, boierul s-a dat la fund. Apoi, n-a mai rezistat invitațiilor televiziunilor care-l chemau să dea lecții de morală și sfaturi de comportament civilizat tinerelor generații. Nu-l bîntuiau regrete, dar nu pentru că s-ar fi senilizat. Memoria îi funcționa perfect. Fosta slugă cu simbrie a Securității era de o imperturbabilă „serenitate“, în timp ce se lasă filmat ca model de moralitate, încît cu certitudine se va odihni în pace.