Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Înghesuită la poarta castelului Bran, echipa profesorului Van Helsing se uită uimită, ba unii dintre ei de-a dreptul speriați la semnul uriaș de la intrare împodobit cu lilieci imenși. „Welcome visitors. You can check out any time you like but you can never leave.“ – Nu vreau să insinuez că românii fură, dar de ce am găsit Hotel California la ei în țară? se întrebă mirat Van Helsing – Nu e ’otel California, maică, intervine sfătos baba smochinită care vinde funii […]

Cel mai cunoscut interpret al clasei muncitoare și al țărănimii din filmele de propagandă comunistă a fost la viața lui căpetenie legionară și a făcut pușcărie politică sub regimul liberal, în 1938, la Jilava, Văcărești și Galați. Ernest Maftei s-a născut la Bacău în 1920 și a fost artist cu acte, absolvent de Academiei de Artă Dramatică din Iași, unde, pe lîngă actorie, a studiat vioara. Dar politica l-a luat pe sus din fragedă studenție, căci la sfîrșitul anilor ’30 […]

Un portret exemplar i-a făcut Universitatea Ecologică București recent răposatului acad. Constantin Bălăceanu-Stolnici. Textul a apărut pe Facebook. „La 20 august a.c. a plecat dintre noi cu aceeași serenitate cu care și-a trăit întreaga viață de peste un veac, cu credință în Dumnezeu și încredere în știință, prof. dr. Constantin Bălăceanu-Stolnici, membru de onoare al Academiei Române și președinte de onoare al senatului Universității Ecologice din București (UEB). Descendent al unei vechi familii boierești a urmat cursurile facultății de medicină […]

Puțini ar trebui să-l fi uitat pe Emanuel Valeriu, fostul director al Televiziunii Române Libere și ofițerul de presă al regimului Iliescu. Din zilele care au urmat evenimentelor din 21-22 decembrie și pînă la prima cădere a regatului neocomunist, în noiembrie 1996, Emanuel Valeriu a fost unul din căpcăunii falsului mediatic pe care Puterea roșie l-a turnat, fără pauză, în ochii și urechile poporului român. S-a născut în 1925 și, din 1940, a lucrat în presă. A jucat rugby, a […]

Istoricul bucureștean Dan Berindei l-a avut strămoș pe Constantin Brâncoveanu și, de aceea, a încercat toată viața să rămînă un om cu capul pe umeri. Apăsat de povara năpraznicei decapitări, s-a ferit mereu de evenimentele periculoase, s-a pliat pe oportunități și s-a strecurat prin porii istoriei ca un șoricel de bibliotecă prin găurile cașcavalului. S-a născut în 1923, iar în 1941, cînd tinerii erau luați la război cu arcanul, a absolvit două clase de liceu într-una singură, ca să poată […]

Chiar dacă nimeni nu îndrăznește să-i pună la îndoială marele talent dramatic, există voci în lumea teatrului care vorbesc despre rolul discutabil pe care Toma Caragiu l-a jucat în regia Securității. Unii spun că marele actor și-ar fi pus la adăpost cariera de tinerețe cu ajutorul unui angajament. Alții se întreabă cum se face că, în anii de glorie, Toma Caragiu apărea la televiziune, uneori chiar în programul foarte urmărit de Revelion, și strecura, sub masca personajului comic, împunsături și […]

Cum-necum, securiștii au un fel al lor de a se da singuri în gât atunci când nimeni nu se mai așteaptă. Îi roade singurătatea, îi molfăie frustrarea că nu le sunt recunoscute meritele și adevăratele contribuții la mersul lucrurilor. Și cum stau ei, plictisindu-se de moarte în timp ce creațiile lor zburdă aproape libere prin sondaje, deodată le vine ideea genială să se spargă, să se autodemaște, să arate, de fapt, că la mijloc e și mâna lor. Cam așa […]

Cu ochelari și față de bunic pașnic, de statura unui gnom, Ristea Priboi, protectorul și protejatul lui Adrian Năstase, trăiește netulburat la umbra averii și faptelor sale crîncene, trecute cu vederea atît de istorie, cît și de judecători. Are arme de vînătoare, gusturi scumpe, amintiri înfricoșătoare și pensie specială cu rol pur decorativ, ca semn al aprecierii pe care statul român s-a obișnuit s-o arate personajelor sinistre. Ristea Priboi e un securist încă tînăr, născut în 1947, un produs ambițios […]

În martie 1990, Securitatea și-a făcut schimbare de sex cu ajutorul ungurilor. Apoi a trecut de la relația submisivă cu un partener de același gen, Nicolae Ceaușescu, la călăritul mai multor partide deodată, acel LGBT politic pe care l-am numit cu toții „democrație“. UDMR și SRI s-au văzut pentru întîia oară atunci, la „evenimentele de la Tîrgu Mureș“, și s-au îmbrățișat peste trupul prăbușit al lui Mihăilă Cofariu, primul copil chinuit al acestei iubiri politice care dăinuie și azi. De […]

În primăvara anului 1956, înainte să se facă toamnă și înainte ca trupele Pactului de la Varșovia să îngroape sub șenile revoluția ungară, un vînt periculos de libertate adia prin universitățile lagărului socialist. Studenții cehi se pregăteau de grevă. Studenții maghiari și polonezi organizau adunări exaltate. În mare, tinerii cereau mai multă libertate, condiții mai bune de viață și învățătură, dar, treptat,  au început să ceară plecarea rușilor din țară și să critice regimul comunist. În România, unde represiunea elitelor […]

Legile noii Securități, despre care s-au scurs niscaiva informații prin presă, nu au ajuns nici la partide, nici la Parlament. Unele n-au plecat nici măcar de la Servicii. Dar e foarte bine când Guvernul are cel puțin un membru proactiv. Când știi, ca premier sau ca președinte, că în Guvern e un ministru care ar face orice ca să-ți fie pe plac, dar absolut orice, ajunge să-i dai un simplu telefon și, așa, în treacăt, să-l întrebi ce mai face. […]

Nicolae Ceaușescu și-a desăvîrșit înclinația spre crimă și dictatură în crunții ani ’45-’60, cînd foștii ilegaliști comuniști plecau la Moscova ca să se întoarcă generali de Securitate sau ca să rămînă acolo, îngropați într-o pădure de mesteceni. Era o selecție dură, prin care reușeau să treacă doar cei care dovedeau că înțeleg proporția de aur a forței totalitare, adică otrava și ambrozia unui mecanism represiv. De aia, Nicolae Ceaușescu a apărut întîi în uniformă de general și a mitraliat țăranii […]

Fără să facă o singură zi de armată, Nicolae Pleșiță a ajuns general-locotenent și șeful celor mai cumplite direcții ale Securității Statului. Norocul lui a început în 1948, cînd partidul a înființat Direcția Generală a Securității Poporului, dar nu avea destule cadre. Pleșiță era pe atunci muncitor la fabrica de cherestea din Moroieni, dar avusese prevederea de a se înscrie în partid. Odată angajat cu salariu la Securitate, a primit gradul de plutonier, haine, șapcă, cizme și un ciomag ghintuit. […]

Numele lui Alexandru Drăghici avea darul de a face părul măciucă în anii ’50. Dacă ar fi existat pe atunci cercetări aprofundate pe eșantionul dușmanilor poporului, s-ar fi constatat că erau prezente și alte manifestări, cum ar fi pielea de găină, transpirația rece și o irepresibilă senzație de a urina în pantaloni. Asta pentru că Drăghici, în calitate de ministru de Interne și de ministru al Securității Statului, putea aresta, tortura, întemnița în condiții de exterminare sau chiar ucide pe […]

Cu excepția titlului, ne vom abține de-a lungul și de-a latul acestui articol să mai facem referiri malițioase la numele domnului Nelu Tătaru. Vom face referiri doar la viața, activitatea și opera domniei-sale, atâta cât cunoaștem despre ele. Nelu Tătaru este un medic și politician român, născut la Vaslui pe 30 septembrie 1972. În 1991, Nelu Tătaru a terminat Liceul Sanitar din Suceava și a dat la Medicină. Nu a intrat din prima, pentru că, pe vremea aia, se intra […]

De 30 de ani de zile, Mugur Isărescu este apărat cu tăcere. O mare de liniște îl învăluie, iar pe această mare trec din când în când bărcuțe cu mesaje înălțătoare: Tehnocrat, Specialist, Profesionist… Valuri-valuri de mesaje liniștitoare și ele. Poți spune că, la urma urmei, nu contează că Isărescu a fost… Ce-a fost? Din ce se pare, a fost și ofițer, și turnător, și poate că a jucat și rolul celui turnat, orice pentru carieră. Alina Mungiu-Pippidi scrie:„De ce […]

Năvala hunilor, secolul fanariot și corupția micilor voievozi nu explică tot. Sînt cauze mai recente. Securitatea, de pildă.   De cînd s-a maturizat, de cînd a încetat să fie o divizie a absurdului socialist, Securitatea și-a înmiit cîștigurile. Fosta rețea militară care controla prin teroare mintea unui popor fără ambiții s-a corporatizat. Ce e azi Securitatea? E o clasă de organisme comerciale, un ordin de vertebrate profit-oriented, o plasă de retenție întinsă peste resursele depline: minerale, umane, politice și mai […]

Carne de pui La Provincia
Big Fish
Editoriale
Iubitori de arta