Cu ochelari și față de bunic pașnic, de statura unui gnom, Ristea Priboi, protectorul și protejatul lui Adrian Năstase, trăiește netulburat la umbra averii și faptelor sale crîncene, trecute cu vederea atît de istorie, cît și de judecători. Are arme de vînătoare, gusturi scumpe, amintiri înfricoșătoare și pensie specială cu rol pur decorativ, ca semn al aprecierii pe care statul român s-a obișnuit s-o arate personajelor sinistre.
Ristea Priboi e un securist încă tînăr, născut în 1947, un produs ambițios al Școlii de Securitate din Băneasa, pe care a absolvit-o în 1968. A fost încadrat ca ofițer la Direcția de Informații Externe și trimis în Occident cu misiuni de spionaj. Numai că aici, cu această ultimă frază, i se încheie mitul de agent. Priboi s-a ocupat, de fapt, de atentate, de bătăi, de tortură. Sub conducerea generalului criminal Pleșiță a nădușit la operațiunile ordonate de Ceaușescu împotriva postului de radio Europa Liberă.
A lucrat în tovărășie cu Carlos Șacalul la explozia de la sediul din München, a luat parte la planificarea și follow-up-ul tentativelor de asasinat la adresa redactorilor: scrisoarea-capcană trimisă lui Șerban Orăscu, înjunghierea lui Emil Georgescu. Nu e cîtuși de puțin străin de bestialele bătăi administrate în stradă scriitorilor Monica Lovinescu și Paul Goma. Mîna lui Priboi a fost prezentă în multe alte bătăi, mutilări și chiar ucideri ale unor contestatari mai puțin celebri ai regimului comunist, dar DIE a avut grijă să-i șteargă amprentele.
Tot Priboi s-a ocupat de raderea Mișcării Transcendentale din anii ’80, după ce s-a infiltrat cu succes în rîndul adepților și a făcut lista completă a intelectualilor implicați.
Dar principala lui operă de schingiuitor s-a înfăptuit cu ocazia reprimării revoltei muncitorilor din 15 noiembrie 1987, de la Brașov. După ce s-au făcut arestările și cei peste 300 de prizonieri au fost încarcerați, Ristea Priboi și-a deschis trusa cu bisturie, foarfeci, burghie, fierăstraie și s-a ocupat de ei. Una din victime, Werner Sommerauer, a povestit după 1990 detalii îngrozitoare din ședințele de mutilare ținute de ofițerul Priboi, dar asta l-a costat un proces intentat de călău, proces pe care era cît pe ce să-l piardă.
Ei bine, după ce democrația a venit la putere, securistul Priboi s-a mutat de la DIE la SIE. Pe durata conflictului din Iugoslavia s-a ocupat de traficul de carburanți la Jimbolia și încălcarea embargoului ONU, afacere din care mulți generali și oameni politici s-au pomenit cu vile, limuzine și conturi în Cipru. Era în 1994. Priboi se săturase de bani, avea acum nevoie de respectabilitate, așa că s-a înființat la ușa lui Adrian Năstase.
Adrian era, în 1995, președintele Camerei Deputaților și l-a făcut cît ai zice pește consilier personal. Priboi și-a păstrat, firește, și încadrarea de ofițer SIE și i-a dat înainte cu traficul de benzină, fiindcă banii murdari din embargou se albeau atunci cît ai clipi la Bancorex, banca din care furau cot la cot politicienii și noua Securitate.
Favorurile lui Năstase nu s-au oprit, însă, aici. În 2000, Adrian l-a făcut pe Priboi deputat PSD și s-a străduit să-l pună șeful Comisiei parlamentare de control al SIE. Dar chiar atunci presa și CNSAS au dezvăluit implicarea lui în represiunea de la Europa Liberă, așa că, pe moment, cariera politică a lui Priboi a stagnat.
Care să fie, însă, secretul necurmatei griji pe care i-a purtat-o atotputernicul Năstase acestui gîde securist? Ei bine, e vorba despre o poveste de tinerețe, în care Năstase era doar un student bucălat și era alintat Adi. Și aici Șeherezada, văzînd zorii mijind, tăcu sfioasă pînă săptămîna viitoare.
