Legile noii Securități, despre care s-au scurs niscaiva informații prin presă, nu au ajuns nici la partide, nici la Parlament. Unele n-au plecat nici măcar de la Servicii. Dar e foarte bine când Guvernul are cel puțin un membru proactiv.
Când știi, ca premier sau ca președinte, că în Guvern e un ministru care ar face orice ca să-ți fie pe plac, dar absolut orice, ajunge să-i dai un simplu telefon și, așa, în treacăt, să-l întrebi ce mai face. Sau să-i trimiți un bilețel parfumat pe care să apară un simplu și solitar semn de întrebare. Omul o să se perpelească o vreme, o să se chinuie întrebându-se ce vrei de la el, după care o să înceapă investigații pe cont propriu și o să descopere că la nivel național sunt tone de probleme nerezolvate. E drept, nu țin de competența lui, nu țin de ministerul lui, dar cineva trebuie să le rezolve, până la urmă. De ce nu el?
Nu se poate băga pe partea cu autostrăzile și drumurile, că acolo e deja un competent, pe poziție. Nu poate interveni nici la mărețul program lansat eșuat, „România educată”, că acolo sunt doi competenți, dintre care unul este și suprem în stat.
Dar, iată, se vede în zare o problemă pe care n-are cine s-o rezolve deloc, pentru că nu există, din păcate, un minister al Securității. Aceasta, Securitatea, și-a băgat copiii și nepoții prin toate ministerele și agențiile, dar a neglijat să-și facă un minister al ei, să fie, acolo, la nevoie. Dar nu-i grav, se remediază din mers și, în sfârșit, pot fi înțelese și mesajele alea misterioase: el, salvatorul, va face ceea ce trebuie, ceea ce este nevoie pentru ca Securitatea să nu mai fie atât de oropsită, atât de neglijată.
Așa că hărnicuțul face el o comisie interministerială, cere specialiști de peste tot, dar mai ales de la toate Serviciile existente și inexistente, după care se apucă ei să facă niște proiecte de legi, ca să fie, desigur, bine, pentru că rău este inimaginabil c-ar putea fi. Și, zi de primăvară până-n seară, se lucrează, se elaborează, se compilează, de ajung bătrânii securiști să se uite cu invidie la noile legi, iar ăia tineri să nu-și mai ascundă balele de poftă, că nici măcar ei n-ar fi visat să li se pună, prin lege, toată țara în brațe.
Când, cu gene ostenite, dă să sufle-n lumânare, proactivului îi sună telefonul. El ia poziția de drepți, răspunde la apel și ascultă: „Bravo, Vasile, ai făcut o treabă nemaipomenită! Să treci pe la casierie!“. „Da? Mulțumesc mult, dar pe la ce casierie?“ „Ei, pe la ce casierie? Pe la tine, pe la MApN, că doar n-oi vrea să te plătească tot bieții băieți din Servicii…“
0 vizualizări
