Istoricul bucureștean Dan Berindei l-a avut strămoș pe Constantin Brâncoveanu și, de aceea, a încercat toată viața să rămînă un om cu capul pe umeri. Apăsat de povara năpraznicei decapitări, s-a ferit mereu de evenimentele periculoase, s-a pliat pe oportunități și s-a strecurat prin porii istoriei ca un șoricel de bibliotecă prin găurile cașcavalului.
S-a născut în 1923, iar în 1941, cînd tinerii erau luați la război cu arcanul, a absolvit două clase de liceu într-una singură, ca să poată intra la facultate. Așa a evitat frontul de est. Apoi, în 1944, cînd s-au întors armele și au început recrutările pentru frontul de vest, a avut norocul să fie exceptat ca student ce urma să treacă în ultimul an. În timp ce colegii săi de liceu și cei de facultate au dat piept cu soldații de rînd, Dan Berindei a dus lupte grele cu voievozii și cu sultanii, în arhivele secției de Istorie a Universității București.
A adunat repede admirația profesorilor și, după război, s-a remarcat prin lucrări consistente de istorie modernă. A fost angajat la Institutul de Istorie și Filozofie al Academiei Române pînă în 1952, cînd a fost dat afară din motive politice. Și-a căutat de lucru cu spinarea și, așa cum povestește el însuși într-un pasaj de interviu, reprodus de Gabriel Andreescu, și-a și găsit: „Am avut o convorbire cu doamna Ţurlea, o cadristă de la Cooperativa Mecanica Nouă, cînd m-au dat afară de la Institutul de Istorie. Acolo, această cucoană blondă m-a întrebat: «Ce doriţi?». «Am venit să mă angajez.» «Dar ce specialitate aveţi?» «Sînt istoric.» «Și ce faceţi aici, la noi?» «Păi, am lucrat la Institut, dar am fost eliberat din funcţie, pentru că nevastă-mea e închisă, a dus un bileţel al unui fost deputat ţărănist.» «N-avea şi ea o mamă, s-o sfătuiască să nu se bage în aşa ceva?» «Bileţelul se ducea către mama sa, care e şi ea închisă.» «Dar în casa aceea nu era un bărbat?» «Ba da, dar socrul meu e închis de cinci ani.» «Păi, şi dumneata ce faci?» «Stau cu copiii.» «Nu ai părinţi dumneata?» «Ba da, dar mama e închisă şi tata e la Canal.» A fost stupefiată şi m-a angajat”.
Dan Berindei și-a început colaborarea cu Securitatea în 1962, fiind șantajat cu aventura sa legionară. Fusese înscris, la 16 ani, pentru trei luni, într-o organizație a Arhanghelului Mihail, desființată la rebeliunea din ianuarie 1941. Securitatea i-a dar numele conspirativ Băleanu și a primit în schimb, potrivit CNSAS, 47 de informări scrise.
Nici una dintre aceste informări, însă, nu a înfundat pe cineva. Absolut toate au fost pozitive, au scos din cauză persoana-țintă, ba, de multe ori, au lăudat-o. Dan Berindei a fost singurul informator al Securității care a făcut bine victimelor sale, în majoritate intelectuali din mediul universitar. Și, aproape incredibil, Securitatea nu s-a arătat dezamăgită. Ca istoric, Berindei susținea linia națională și proto-istorică din care conducerea de partid își făurea mitologia politică.
Din 1955 pînă în 1990 a lucrat la Institutul „Nicolae Iorga“. Apoi a predat istoria la Universitate și la Politehnică. A publicat sute de lucrări științifice, 50 de cărți și a devenit membru al Academiei. A fost înmormîntat în decembrie 2021, la 89 de ani, înfășurat în opera sa vastă și regretele unei comunități științifice largi.