Și iată, erau față în față: în colțul din stînga, în șort evident verde, cîntărind cît un întreg aliotman, stăpînul nemumificat al Egiptului, Saladiiiiiiiiiiiin! În colțul din dreapta, pentru că toată lumea știe că religia creștină e aia dreaptă, în șort roșu brodat cu lei, regele Angliei, cel mai neînfricat cavaler de la Lancelot încoace, cruciat de cinci cădelnițe cu tămîie, Richaaaard Inimăăăă de Leeeeeu! Atenție: nici un animal nu a fost rănit în realizarea acestui nume.
Cei doi potrivnici se privesc bănuitori:
– Și… cum propui să pornim aceste discuții? spuse Richard cu prudență.
– Aș zice să ne purtăm civilizat, propuse Saladin. Tu mă faci cîine păgîn, eu te fac ghiaur spurcat, dar nu ne insultăm.
– De acord. Începem?
– Încep eu, hotărî Saladin.
– Interesant, mormăi Richard. La șah începe întotdeauna albul, și voi parcă susțineați că nu prea…
– Susținem ce ne convine, cînd ne convine, și voi n-aveți dreptul să ne reproșați că sîntem ipocriți pentru că ați fi islamofobi. Ai atîta curaj să riști să fii etichetat astfel, Richard?
– Ai dreptate, Saladin, cum aș mai avea eu autoritatea morală să conduc o cruciadă dacă aș fi acuzat de islamofobie?
– Vezi, știam eu că ai să înțelegi. Prin urmare, te acuz pe tine, Richard, că ai pornit o mișcare clar rasistă și xenofobă, care vrea să ne oprime și să ne discrimineze pe noi, o biată majoritate din Palestina…
– O biată minoritate, luceafărul diplomației arăbești, îl corectă Richard.
– Ba o biată majoritate, Richard. Aș vrea eu să pot pretinde că sîntem o minoritate, oftă Saladin.
– Păi, pentru asta am și venit, scumpe colega, să-ți împlinesc dorința! Uite, vezi, deși avem religii diferite, putem găsi cu ușurință și lucruri asupra cărora să fim complet de acord!
– Într-adevăr, putem fi de acord că sînteți niște primitivi mînați numai de setea de sînge și de cucerire…
– Bine că ați cucerit voi tot Levantul și nordul Africii pînă-n Spania cu marșuri pașnice, proteste sîmbătă seara și petiții pe net…
– NU E ACELAȘI LUCRU!!!!! Voi ați ucis oameni nevinovați!
– Ești nebun, n-am ucis nici un creștin! strigă Richard.
– Păi, asta ziceam și eu! țipă Saladin.
Se opriră amîndoi și traseră aer adînc în piept.
– Hai să ne calmăm puțin, propuse același Saladin. Altfel, mă tem că vom ajunge să spunem pe șleau ce mizerii rasiste și xenofobe gîndim unii despre alții.
– Doamne-ferește, în nici un caz nu putem face așa ceva. Sîntem prinși într-un conflict între două tabere de idealiști, nu într-o serie de cafteli între bagabonți medievali, fu de acord Richard.