Împrejurimile ard pînă departe, în zare, în timp ce orașul respiră greu, sufocat de pîrjolul asediului. Sus, pe ziduri, nici vîntul nu mai cutează să bată, în timp ce în spatele lor, groaza și disperarea s-au cuibărit adînc în suflete, că poate acolo nu vor scotoci cu iataganele călăreții nemiloși ai lui Genghis-han.
Într-un colț de parapet, plin de săgeți ca un arici metalist, comandantul își muștruluiește aspru străjile.
–De ce ați deschis porțile, tîmpiți siniștri ce sînteți?
–Permiteți să raportăm, pentru că ne-au spus!
–V-au spus porțile?
–Ei, porțile, evident că nu, ar fi ridicol. Au strigat mongolii la noi și atunci n-am mai avut ce face…
–Sigur, v-ați speriat! Ce-au strigat, mă, Moarte necredincioșilor? Pieriți, cîini păgîni?
–Nu, că sînt oameni civilizați.
–De cînd?
–De cînd au inventat piramida de capete care rivalizează în dimensiuni cu aia de la Gizeh. Deși nu înțeleg de ce te interesează normele de arhitectură mongolă chiar acum. Am impresia că nu prea știi să prioritizezi, căpitane.
–Și atunci ce au făcut de v-ați grăbit ca proștii să deschideți porțile și să-i primiți?
–Au strigat să se audă în tot orașul: „Sîntem doctori și ingineri! Sîntem doctori și ingineri!“.
–Și toți erați chiori de n-ați văzut că primiți în oraș niște sălbatici numai buni de trimis în PM?
–Ce înseamnă PM?
–Pustia mongolă, ce altceva? Revenind, nu era clar că lăsați civilizația pradă în iataganele unor inși cu apucături de maimuțe sociopate?
–Eram obligați social să-i primim sau am fi fost considerați rasiști.
–De către cine?
–Idioții utili și corupții inutili.
Adunați în umbra catedralei, oamenii își murmură în șoaptă disperarea:
–De furia oamenilor pustiei, o, Doamne, mîntuiește-ne pe noi!
De afară se aud glasuri și țipete. Hoarda a străpuns și vine în goană. Se apropie. Dă năvală!
–Dă, Doamne, să facă stop cardiac de la efort și să scăpăm de ei!
–Sau măcar să se intoxice cu fum și să facă o criză de insuficiență respiratorie.
–Sau măcar o entorsă nasoală…
–AJUTĂ-NE, DOAMNE, ÎN TINE NE E TOATĂ NĂDEJDEA!
Și atunci bolta catedralei se desfăcu în două și se arătă un înger luminos printre imnuri de slavă.
–Noroadelor și creștinilor, Dumnezeu v-a auzit strigătele de ajutor!
–Sîntem salvați!
–…Și vă trimite gînduri și rugăciuni.
Istorii corecte politic, primul volum care se identifică drept I poate fi comandat aici 🙂