Ne aflăm la Actium, legănați de apele mării, în locul unde cele două jumătăți ale triumviratului au venit să lupte pentru democrație pînă la moartea Republicii. E dimineața devreme și, prin ceața care le învăluie, flota lui Octavian și cea a lui Antoniu se privesc cu ochi dușmănoși. Dar, deodată, o voce se aude tunătoare peste ape:
–Vreau să cuceresc Roma și Cleopatra să se uite!
–Marc Antoane, du-te acasă, ești beat! încercă Octavian să dezamorseze situația cu duhul blîndeții.
Ți-ai găsit! Marc Anton și om de treabă… Om stricat, un mitocan, mă rog. Motiv pentru care Octavian gîndește să-i vorbească pe limba lui, doar-doar va pricepe.
–Marc Antoane, du-te acasă la faraoanca ta!
Un murmur de adîncă surpriză străbătu valurile. Ba parcă marea însăși se înfioră puțin la cuvintele pe care auzise.
–Octavian, sînt ofensat de ceea ce mi se pare mie că ai vrut să spui!
–Îmi pare rău că ești idiot și te superi din orice chestie închipuită, dar care e de fapt problema?
–„Faraoanca“, netrebnicule!
–Ce, mă, că am zis cu „f“ mic? E la sfîrșit de propoziție, așa e normal!
–Nu e vorba de asta!
–Atunci?
–Cum îți permiți s-o faci… știi tu ce… pe soția mea?
–Știu eu ce? Zi-i, băi, verde, latinește, ce-i coiala asta? Îți scrie un eunuc discursurile?
–Nu cad eu în capcana ta, Octavian! Dacă fac greșeala să spun ce vreau să spun ar însemna să mă fac vinovat de microagresiunea de rasism!
–Așa e, Antoane, ne-am adunat aici pentru că ne mănîncă grav să facem genocid, da’ ferească zeii să facem rasism infinitezimal. De fapt, știi ce, am putea să profităm de această oportunitate și să luptăm împotriva lui, dacă tot sîntem aici cu băieții.
–Biiiine, fie! Vrei să-ți spun pe șleau? Îți spun pe șleau și tu să fii vinovat pentru ceea ce va ieși din gura mea!
–Marc Antoane, libertatea de exprimare nu e ca atunci cînd îți dau prea mult de băut și îmi ceri pana de gîscă… De fapt, știi ce, nu mai contează. Vorbește!
–Voiam să spun că mă simt ofensat că ai făcut-o țigancă pe soția mea. O să-ți arate ea!
–Nu vreau să sugerez un stereotip jignitor, dar ce anume o să-mi arate?
–ALUPIGUS!
–Vorbește frumos, țărane, că te aud soldații și le ruinezi educația! Și se zice „femeie de etnie rromă“, absolvent de școala vieții! Murdar spirit mai trebuie să ai dacă tot ce-ți vine-n cap cînd auzi „faraoancă“ e matroană rromană. Eu literalmente am făcut-o regină. Adică nu eu, tata. Eu doar am spus că e. Dacă n-ai fi incult ai ști că regele în Egipt e numit faraon.
–Și atunci de ce nu i-ai zis „doamna faraon“?
–Păi, ce facem aici, discriminare de gen? Nu trebuie să forțăm numele funcției să se muleze perfect pe genul doamnei ca niște pantaloni de yoga cu două numere prea mici?
Istorii corecte politic, primul volum care se identifică drept I poate fi comandat aici 🙂