Moțiunile de cenzură au picat cu brio, lucru la care se aștepta toată lumea. Guvernul va merge înainte, din reformă în reformă și scandal în scandal, iar coaliția își va continua frecușurile în acest minunat statu quo al certitudinii că va fi mai rău. Mai departe de scenariul previzibil, moțiunile au avut menirea de a cristaliza puțin jocurile interne nu atât din coaliție, cât din fiecare partid în parte, în speță din PSD. Nu că la PNL n-ar exista personaje care să conteste dictatura lui Bolojan, însă acolo e prea devreme pentru schimbări și există oricum un orizont previzibil pentru ca Sprâncenatu să-și rupă singur craca dacă măsurile adoptate nu vor da niște rezultate spectaculoase, ceea ce clar nu vor da. Pe de altă parte, frământările din PSD sunt mult mai intense și părea că mămăliga va crăpa puțin. Gașca ce se conturează a-l contesta pe Grindeanu e structurată în jurul unor voci care nu prea înțeleg nimic din social-democrație și par oricând gata să-și pună suveranismul, vopsit într-un roșu naționalist, în piept.
Moțiunile de cenzură ar fi fost un prilej numai bun pentru contestatari să-și arate colții. Existau chiar niște calcule făcute, niște planuri, conform unor surse din partid, ca o parte dintre aleșii PSD să voteze moțiunea. Calculat, ordonat, într-un număr suficient de mic cât să nu riște căderea Guvernului și sub pretextul de a-i arăta pisica lui Bolojan. În fapt, pisica ar fi fost arătată lui Grindeanu, care încă o lălăie cu congresul și alegerile interne, care ar fi trebuit să aibă loc deja, însă nu e nici stabilită data încă.
Surpriză, însă, Sorin cel Indecis a reușit să pună piciorul în prag și să evite orice semnal de răzmeriță. Cine votează moțiunea pleacă, pare să fi fost mesajul tranșant al zâmbărețului pierdut în detalii și incapabil de a proiecta forța necesară pentru a duce PSD-ul într-o nouă etapă. Desigur, asta nu înseamnă că PSD va intra în zodia reformei, condus de Grindeanu călare pe un cal alb, însă pare destul de clar că nu există încă o masă critică, darămite o majoritate, care să preia frâiele partidului. Așa că, pentru moment, pare că PSD va continua să-și joace existența în aceeași logică, în care nu ei trebuie să devină mai buni pentru a recupera electorat, ci doar să aștepte ca ceilalți să acumuleze suficiente rateuri încât, prin comparație, să poată poza din nou în soluție optimă.
978 de vizualizări
