Îl mai țineți minte? Nu primul, cel în euro sau dolari. Ne referim la milionul săracului, traducerea în iarmarocheză a sutei de lei. Ăla cu care Marcel, pe vremea aia premier, s-a spart în shopping la un supermarket din București. A demonstrat atunci că foamea nu e o chestiune de mațe, ci un proces rafinat de raportare spirituală la nivelul de trai, oricît de scăzut ar fi el. Să ne reamintim bonul de casă, dragi consumatori: un litru de ulei de floare, 200 gr pateu pasăre, 100 gr pateu porc, un kil de zahăr, 350 gr salam săsesc, două beri la jumate, 228 gr ceapă galbenă, 838 gr mere, un kil de cartofi, juma’ de kil de castraveți, o salată verde, zece ouă, două iaurturi mici, 300 gr telemea de oaie, o pîine de 500 gr și două pungi. Total: 93,50 lei. Eram în 2023, tot prin octombrie. Trăiam în belșug și opulență, după cum ne spunea Ciolacu, de parcă asta nu reieșea suficient de clar din coșul lui de cumpărături.
În octombrie 2025, România experimentează din nou tradiționala solidaritate cu hoții care au împins-o în austeritate. Maricel din Militari Residence, soț și tată a doi copii minori, harnic și cinstit agent de vînzări la o firmă de băuturi alcoolice, pleacă dimineața de acasă cu un milion în buzunar. Aleargă zeci de kilometri bară la bară prin tot Bucureștiul, în speranța că-și va face target-ul lunar imposibil de atins. Se întoarce seara acasă rupt, după mai bine de o oră de stat în trafic la intrarea în cartier, cu minus cinci milioane. Nu e o sumă constantă. Uneori pot fi minus trei, alteori minus zece. Pentru a menține nivelul de trai subzistențial al familiei sale, cu rată la apartamentul de două camere, cu after-ul, meditațiile, hainele și mîncarea copiilor, el are totuși o speranță. Pariurile sportive. Mai și cîștigă, e cazul fericit care nu și-ar pune toți banii din buzunar că bate FCSB. Dar la un calcul deloc complicat, pe care tot refuză să-l ducă pînă la capăt, e sărit bine de zece mii de lei gaură. Adică peste o sută de milioane. În plus, pentru că l-a mîncat în cur să se uite la meciuri pe televizorul mare din sufragerie, ăia mici vor și ei să fie dați la fotbal. Mai pune, Maricele, minus încă o mie de lei pe lună. Și după ce vin alergați de la antrenament, fotbaliștii mănîncă mai mult. Ghetele, echipamentul sau cantonamentele nici nu le mai pune la socoteală. Mai bine îi țineai în casă, pe Playstation. Înainte de-a se băga la somn, Maricel bea și el două beri, cum a văzut la Ciolacu, și trage cîteva țigări din alea de la bulgari sau de la moldoveni, luate din piață, la negru. Rutina asta îi mai aduce cel puțin minus o mie de lei lunar, el fiind cumpătat. După ce sting veioza, nevastă-sa, profesoară de religie cu cîteva ore pe săpămînă de stat la casă, la Mega Image, reface monetarul. În ritmul ăsta de viață, copiii trebuie să se apuce de muncă cel tîrziu din clasa a VI-a, altfel se ajunge la boschetărie. Maricel adoarme promițîndu-și că-și va mai lua un job, deși numărul mic de ore ale unei zile, doar 24, nu-l prea ajută.
Și acum, comparînd milioanele celor doi, constatăm că minciunile lui Marcel de la Buzău sînt mult mai mici decît minciuna că Maricel din Militari Residence trăiește.
M.T.
21 de vizualizări
