1964 – Micul Petrov își acuză profesorul de istorie că e colaborator al Securității și că dă note informative. Mai exact, profesorul îi dăduse nota 3, care e o notă informativă în sensul că informează pe toată lumea că elevul n-a învățat nimic.
1971 – La proba de română a examenului de Bac, elevul Petrov îl dă practic în primire pe Ion din romanul cu același titlu, pe care-l acuză și că spune bancuri pe seama regimului. Din păcate, notele informative ale lui Petrov nu-s susținute de pasaje relevante din roman.
1975 – Primele note informative serioase. Îi scrie ofițerului său de legătură ce fel de blugi au de vânzare băieții din Istanbul de la care-și încarcă el vaporul.
1981 – Pierde o mică avere după ce dă la Securitate lista de comenzi și datorii, în locul unor note informative oneste despre colegii de pe vapor care spun căcaturi împotriva regimului.
1982 – Din acest an datează o notă informativă prin care-l toarnă la Securitate pe un copil din Ploiești. Mulți ani după aceea, Petrov avea să se disculpe: „Nu știu, o fi spus copilul ceva împotriva regimului, l-o fi înjurat pe Ceaușescu”.
1985 – Petrov e deja disperat. Nu mai are pe cine să toarne. Folosește o listă de cumpărături pentru a-și da în primire soția la Securitate. „Uitați-vă și voi ce-a scris aici: un kil de carne. Păi, unde se crede, oameni buni, în Occident?”
1989 – În zilele tulburi ale Revoluției, Petrov își caută cu disperare dosarul ca să-i dea foc. După câteva zile de căutări, renunță și se încălzește mai bine cu niște whisky, deși pentru puțin timp.