Novak, no, du-te!

Ministrul Eduard Novak a fost primit cu simpatie. Și în politică, și în minister. Sportiv, cu un zâmbet sincer. Medaliat, deci muncitor, în sfârșit un profesionist. Dar se prea poate ca omul să fie un mare nesimțit. Las la o parte cum privea tâmp când i se cerea să spună un vers din imnul României. Se vedea de la o poștă că e prima oară când aude acele versuri.

Ce nu înțelege acest individ: nu poți, ca ministru, să-ți acorzi ceva în calitate de sportiv. Mai lasă o lună, două, trei, până te întorci printre muritori și apoi ți se acordă sau nu renta.

Novak a câștigat, printre altele: o medalie paralimpică de aur, trei medalii paralimpice de argint, cinci medalii mondiale de aur și două medalii europene de aur.

Rezultate remarcabile, imense, și omul probabil că merită, că se încadrează. Doar că nu despre asta e vorba. Sindicatul Național Sport și Tineret îl acuză că ministrul își aprobă imediat tot ce ține de el, iar alți sportivi așteaptă cu lunile, cu anii după drepturi.

Mai mult decât atât, atacat pe această temă, ministrul vine cu o mega-mârlănie în apărarea sa: „Acest ultim episod, cu privire la renta viageră, are și o notă de discriminare, având în vedere că sunt sportiv paralimpic, iar medaliile paralimpice sunt încă privite diferit și beneficiază de mai puțină atenție și apreciere“.

Așadar oamenii ar avea ce-ar avea cu el din pricina handicapului său, lumea desconsiderând medaliile paralimpice. Nu e prima dată când ministrul se folosește de faptul că are un handicap. Și nu va fi nici ultima dată, pentru că, în guvernul ăsta, oricât de praf ai fi, nu-ți dă nimeni un șut în fund.