Gheorghe Apostol a încercat din răsputeri să fie numărat la ilegaliștii căliți în bătăi și sabotaje, să pară și el un stalinist neînfricat, dar firea lui șovăielnică și aerul de fraier de serviciu l-au împiedicat. În dantura de oțel a comunismului românesc, el are rolul dintelui de plastic, ușor de pierdut la prima mușcătură din mărul forței brute.
Analfabet pînă la vîrsta majoratului, avînd absolvite doar muncile agricole și un trimestru la școala de meserii a CFR, Apostol nimerește la o bătaie între sindicat și spărgătorii de grevă în spatele gării din Galați. Înainte să apuce să fugă e cotonogit bine și, mulțumită faptului că e lăsat lat, e primit în Partidul Comunist din România. E anul 1934, Ghiță are 20 de ani și ia contact cu primele neajunsuri din învățătura lui Marx. E arestat pentru agitație bolșevică și întemnițat la Doftana, locul unde cei 30 de comuniști din România erau păstrați împreună.
La Doftana, la fel ca alți tineri proletari fără păr pe picioare, îl cunoaște pe armăsarul închisorii, tovarășul Gheorghe Gheorghiu-Dej, care, așa cum avea obiceiul, face o pasiune trecătoare și pentru el. Ghiță avea, se zice, un farmec special, un fel numai al lui de a i se băga tovarășului pe sub piele și de a-i suge toată admirația ideologică. Fără să facă vreodată nazuri, întotdeauna disponibil, mereu gata să dea o mînă tovărășească acolo unde datul din gură nu mai putea face nimic, Apostol a lăsat o amintire de neșters în memoria viitorului tartor PCR, lucru care l-a ajutat să aibă o carieră strălucită fără să-și mai facă griji pentru lipsa dramatică a oricărui merit.
Gheorghiu-Dej l-a pus în toate funcțiile posibile. L-a făcut ministru, l-a băgat în Comitetul Central și în Marea Adunare Națională, ba l-a numit chiar secretar general al partidului pe perioada în care exista mai mult de lucru la guvern. Toți erau convinși că Gheorghe Apostol o să fie succesorul lui Dej. Apostol însuși dormea fără griji în prezidii și își umplea ziua făcînd planuri de redecorare a palatelor. Numai că, atunci cînd Dej a murit de-adevăratelea, Maurer și cu Chivu Stoica au organizat o ședință de trei minute a Biroului Politic, în care l-au anunțat pe Apostol că noul secretar general e Nicolae Ceaușescu.
Steaua lui de favorit al tiranului a apus atunci. Ceaușescu l-a mai păstrat în Marea Adunare Națională, dar în 1975 l-a scos definitiv din structurile interne și l-a trimis ambasador. Vreme de 14 ani, Apostol și-a rumegat amarul în Argentina, Brazilia și Uruguay, la umbra palmierilor, sorbind rom cu gheață și fumînd trabuc. În 1989 s-a asociat cu alde Brucan și Pîrvulescu la „Scrisoarea celor șase“, citită la Europa Liberă contra lui Ceaușescu. L-au scăpat de la execuție tinerii morți la Timișoara și București, așa că a murit abia la 97 de ani, strîngînd la piept o biografie contrafăcută și o uriașă pensie specială.