Lui Silviu Brucan îi plăcea democrația doar atunci cînd avea el un ce avantaj de pe urma ei. Altfel îi surîdea să taie și să spînzure, chiar și la bătrînețe. Era inteligent, dar nu atît cît își închipuia, și în orice discuție voia să fie vioara întîi: dădea de înțeles că știa mai mult decît spune.
Din cînd în cînd, Brucan era invitat la biroul din București al Europei Libereca să-și mai dea cu părerea la microfon despre politică.
În ciuda reputației sale, consolidatăcu brio în ultimii ani, că cerea mulți bani pentru ce avea de zis, Brucan nu punea condiții financiarela Europa Liberă. Venea pur și simplu, din recunoștință că după Scrisoarea celor șase, din 1989, la Europa Liberă se vorbea des despre el, despre domiciciul său obligatoriu și mai ales despre dorința lui Ceaușescu de a-i veni de hac. Singura lui dorință categorică era să-l ia o mașină de acasă și să-l ducă după aceea pe unde avea treabă.
Spre deosebire de BBC-ul din București, Europa Liberă n-avea mașină de serviciu. Pentru invitați foloseam taxiuri. Managementul luase această decizie după ce mașina postului făcuse un accident la Moscova de pe urma căruia contribuabilul american plătise mari despăgubiri.
În ziua aceea de vară am trimis un taxi să-l aducăpe Silviu Brucan pe strada Eminescu, unde era redacția. Cînd a ieșit din studio, l-am întrebat dacă avea ceva împotrivă să se ducă acasă în mașina soției mele, oLada. Daniela îi fusese studentă timp pe un an la cursul de socialism științific de la Medicină. I se păruse singurul profesor care vorbea normal, chiar deschis, cu studenții la această materie, greu digerabilă.
Cînd a văzut-o pe Daniela, Brucan și-a adus aminte și cum o cheamă, și în ce an îi fusese studentă. A acceptat zîmbitor invitația. Cînd a văzut mașina, m-a întrebat cum se interpretează acolo, adică la managementul american al Europei Libere, că soția șefului biroului din București conduce și acum un automobil sovietic. În nici un fel, i-am răspuns. „Ciudat!”, s-a pronunțat Brucan. Apoi a întrebat-o pe Daniela cum îi merge. Ei, nu automobilului. Ea, atentă la volan: „Satisfăcător!”.Dar de ce mai conducea o Lada?Fiindcă funcționa bine. „Părinții tăi cu ce se ocupă?”, a continuat s-o iscodească Brucan. „Sînt pensionari, ingineri. Și mama v-a fost studentă.” Și ea ce zicea? „Că ați vrut s-o dați afară din facultate”, i-a răspuns politicoasă Daniela. Brucan a rîs scurt: „Alte vremuri!”.
A urmat o tăcere lungă, pînă am ajuns în Dămăroaia, în fața casei lui Brucan. Cînd să se dea jos din mașină, Brucan, zîmbitor, către Daniela: „Dacă voiam eu s-o dau afară pe mama ta din facultate, o dădeam!”.
Daniela nu i-a povestit soacrei mele schimbul ei de replici cu fostul lor profesor de socialism. Dar de atunci, cînd duminica la prînz, la PRO TV, începea emisiunea profețiilor despre trecut, cu Brucan în rol de profet, schimba canalul.