Atunci când un client apare chiar înainte de finala feminină a turneului de la Miami, știi că nu-i un semn bun. A deschis ușa cu un gest repezit și a înaintat prin fumul gros. 50 de ani, trenci până-n pământ, Converși noi în picioare. Înainte să scoată primele vorbe, a extras telefonul din buzunar ca să facem un selfie împreună.
– Ce-i cu tine la ora asta, Lucian Mîndruță?
– Știam că nu te-ai culcat și că te uiți la tenis. Am un caz pentru tine. E urgent.
– Continuă.
Își pierduse șirul gândurilor. Ceva din biroul meu l-a distras ca pe un iepure sperios.
– Ce-i cu fumul ăsta? a întrebat.
– Nu e treaba ta.
– Miroase ciudat. Sigur n-a luat foc ceva?
– Nu fi ridicol. Nimic nu ia foc fără acordul meu. Am afumat mai devreme o halcă de slănină de la un mistreț pe care l-am omorât cu mâinile goale pentru că mi s-a părut că se uita ciudat la mine. Zi-mi de ce-ai venit, dacă nu vrei să ai soarta lui.
– E ceva ce nu-mi dă pace.
– Iar ai visat că vin rușii? Nu-ți mai face griji. N-au rușii curaj să vină. N-ar îndrăzni să mă calce pe bătături. Știi când s-a retras armata sovietică din România? În 1958. Aveam doi ani. Generalii și-au dat seama că-s deja mare de-acum și că pot oricând să-i dau afară în șuturi. S-au retras singuri, ca să evite umilința. Mai pune și tu mâna pe o carte de istorie.
– Nu e vorba de ruși. De data asta e vorba de o glumă.
– Continuă.
– N-o înțeleg. Vreau să mă ajuți să găsesc poanta.
– La ora asta?
– Știu, ar putea fi oriunde, dar mă tot gândesc la gluma asta și nu-mi dă pace. Mi-a zis-o cineva pe Internet și de-atunci mă tot perpelesc. Poți să mă ajuți?
– Sigur că pot. Ai venit unde trebuie. Am un simț al umorului redutabil. Am râs la mii de glume de-a lungul timpului. Rar se-ntâmplă să aud o glumă și să nu izbucnesc în hohote. Eu, de fiecare dată când cineva îmi spune o istorioară comică, râd, pentru că așa e natural și sănătos, dacă ai simțul umorului și nu ești un android cinefil cu rânjet metalic.
– Știam eu că ești cel mai potrivit pentru caz.
– Acum te rog să-mi spui gluma.
Mîndruță și-a dat ochii peste cap, ca să-și adune gândurile ca pe niște cadavre secerate de gloanțe pe plajele Normandiei.
– Deci gluma e cam așa… E un banc, practic. Cică un american, un rus și-un român intră într-un bar…
– Stop! l-am întrerupt eu. Despre ce bar e vorba?
– Nu știu. Ce, contează?
– Da, normal, cum să nu conteze? Sigur are legătură cu poanta. Atunci când rezolv un caz, fiecare detaliu e crucial. Ia încearcă să-ți amintești. În ce bar intră ăștia trei?
– Nu știu. Cine mi-a zis bancul n-a zis și despre ce bar e vorba.
– Ei, vezi? Manipulare, fake news. E o tehnică veche asta: minciuna prin omisiune. Te-a luat de fazan.
– Și ce facem acum?
M-am ridicat de la birou și mi-am pus pe cap pălăria de detectiv cinefil.
– Mă duc să aflu despre ce bar e vorba. Am eu o sursă.