Fără conferințe de presă, fără rapoarte de activitate dezbătute în Parlament, Edi Hellvig și-a cerut scuze făcându-ne cu batista din mersul trenului. Întrebarea e cam așa: putem oare recunoaște acoperiții din presă numărându-i pe cei care plâng pe peron și-i fac cu mâna?
O droaie de fraieri în lacrimi: „Ce om! Ce caracter! Ce destin! A schimbat SRI-ul“.
Hellvig și-a cerut scuze așa cum turnătorul ăla matol a condamnat comunismul. L-a condamnat la nimic și la albirea colaboratorilor. L-a condamnat la „sub preș“.
Ce facm cu Hodor și cu Hodorii care s-au băgat până și-n fundul democrației ori al libertății?
Scuzele lui Hellvig vin mai degrabă să consfințească victoria definitivă a Serviciilor asupra democrației, asupra partidelor, a presei, a instituțiilor care apără și conservă o societate construită pe principiile libertății.
Mi se pare cumva înspăimântător. Acest individ ascuns, temător, cețos iese în plină zi din scorbură și observă că fix așa e, cum i s-a comunicat: nu mai există nimic viu în societatea românească. Presa e moartă, partidele sunt încolonate, Parlamentul e o adunătură administrativă formată din lingăi ușor cumpărabili. 32 de ani de minciună s-au încheiat. Avem noi adevăruri.
10 vizualizări
Din ce se vede , toata suflarea Romaniei lucreaza pentru Servicii. Sa ni se dea la toti salariu, pensie si sa beneficiem de pensionare la varsta fresh….