Epoca de piatră – epocă a principiilor solide, pentru că totul era bazat pe lemn și piatră. Singura perioadă cînd strămoșii noștri au pus mîna pe bîtă ca să conteste un verdict nedrept.
Daco-geții – perioadă în care sînt la modă procesele de conștiință, în urma cărora erau aleși cei mai viteji și mai drepți dintre traci și trimiși lui Zamolxe prin suliți. Acest obicei străbun de a-i căsăpi pe cei mai răsăriți stă la baza înaltei virtuți morale care ne caracterizează ca popor.
Imperiul Roman – națiune civilizată, romanii ne-au adus Justiția, ca să știm și noi cum să-i condamnăm pe marii corupți, și termele, ca să afle și ei cum să-i spele de dosare pe nenorociții ăia.
Retragerea aureliană și năvălirile barbarilor – suveraniștii daci ajung stăpîni pe țara și destinul lor pentru că nici o putere civilizată nu mai vrea asta. S-a făcut dreptate!
Evul Întunecat – perioadă fericită din istoria noastră, cînd nimeni nu are motiv să mai protesteze furios „Noaptea ca hoții!“ pentru că, după cum îi spune și numele, era beznă tot timpul.
Descălecatul în Țara Românească și Moldova – încep, tradițional, cu anunțuri în tabloidele ungurești (e totuși o perioadă înapoiată cînd prințul, nu Internetul, e la putere): „Boieri generoși, căutăm mare voievod și domn dornic să ne admire cum abuzăm o țară tînără și sălbatică“.
Evul Mediu – fiecare dintre cele trei țări române are un sistem de justiție mănos și bogat. Deși priviți ca niște înapoiați de vecinii lor, românii au decapitarea, strangularea, spînzurătoarea, arderea pe rug, tragerea pe roată, tragerea în țeapă, ruperea în patru și din toate fac băutură.
Răscoala de la Bobîlna – cel mai mare protest pentru justiție al românilor transilvăneni în Evul Mediu. Din respect pentru originea lor latină, trupele de represiune ale Unio Trium Natiorum le aplică răsculaților principiul dreptului roman „Fiat Justitia, pereat iobagus“.
Vlad Țepeș – obsesia sa de a trage hoții în țeapă l-a transformat în idolul tuturor românilor de astăzi, lucru care nu e deloc greșit pentru un popor care se pretinde civilizat. Și, așa cum Vlad a rămas în inima poporului, și țeapa a rămas cumva asociată actului de justiție în mentalul colectiv.
Alexandru Lăpușneanu – un voievod care se implică activ în actul de justiție, deci, am putea spune, un încălecător al acesteia. A rămas celebru pentru că n-a ignorat cererile de dreptate ale poporului, ba chiar le-a răspuns verde, românește, oferindu-le capul lui Moțoc.
Epoca fanariotă – veniți din mahalaua Fanarului sau din pustietățile roase de capre ale Greciei, domnitorii străini remarcă imediat frumusețea acestor plaiuri. Din vremea lor este certificat și în sistemul judiciar românesc că avem o țară frumoasă, așa, în ciuda legii, cum se spune.
Horea, Cloșca și Crișan – sigur, cei trei capi ai răscoalei au fost condamanți la o moarte cumplită, dar priviți partea bună: spre deosebire de sistemul de justiție românesc, ăla austro-ungar n-a avut neobrăzarea să le tragă țeapă!
Unirea Principatelor – Promovată drept Mica Unire, ca să nu se prindă românii că a fost pusă la cale de Marea Corupție, care era sătulă să-și tot amîne dosarele simultan și la Iași, și la București.
(va urma pînă la prescriere)